Rainbow Books

Vellant, 2011

Cum Moș Nicolae a venit mai repede anul ăsta, am petrecut o super zi cu poeziile lui Iv. De mult nu am mai primit o carte atât de frumoasă: de la conținut, la ilustrații, albumul ăsta e perfect! Dap, e per-fect!

Nu sunt o cititoare înrăită de poezie, dar cele scrise de iv mi-au mers drept la inimă. Sunt amuzante, ironice, frumoase, ritmate – un deliciu! Iar ilustrațiile se potrivesc de minune! Poeziile lui Iv sunt despre lucruri mărunte de care fie ne lovim zi de zi („o obse drăgu”), fie despre lucruri la care nu ne gândim („și bacteriile plâng câteodată”).

Nu știu ce aș mai putea să spun despre carte decât faptul că merită toți banii! Bravo, Vellant! Bravo, Iv! Bravo, Vali!

sms51
cine iubește și lasă / vorbim noi disear’acasă//

sms23
iubita mea gazelă/
ți-aș scrie o nuvelă/
însă ar fi o chestie cam nefirească/
căci cine-a mai văzut gazele să citească//

celor doi tineri de la cora, din fața frigiderelor cu carne de porc, ea purtând un trening albastru cu dungi, el – tuns unu, cu jeanși prespălați
ca o focă hăcuită de un urs flămând,
ca mirosul unui crematoriu fumegând
ca nonșalanța unui puști de 9 ani care fumează
sau cearcănele unui optimist cu metastază

ca o privire în tavan în timpul actului
sau ca rutina implacabilă a tic-tac-ului
precum instantaneul flegmei părăsind o gură
sau ca un panda crescut special pentru friptură

ca o licitație pentru chiloții unei dive
ca o bunicuță beată cu mișcări lascive
ca un chip angelic înmuiat în apă fiartă
așa urâți sunt oamenii când se ceartă

LE: Am fost şi mi-a plăcut la nebunie După ce i-am ascultat pe toţi (mai puţin pe Ţupa, care a ajuns mai târziu, iar eu a trebuit să prind ultimul metrou) am ajuns la conculzia că ar trebui să citesc mai multă poezie. Mi-au plăcut la nebunie poeziile citite de Ioan Es Pop, iar cele ale lui SGB şi ale Elenei Vlădăreanu mi-au mers la suflet. Trebuia să o ascult pe White Noise şi să mai citesc şi poeţi români contemporani, dar mai bine mai târziu decât niciodată

***

Via Revista scriitorului am aflat de Noaptea de poezie organizată de Ambasada Franţei şi Institutul Francez. Aşa că diseară o să mă duc să-i ascult pe Angela Marinescu, Ioan Es Pop, Dan Sociu, Elena Vlădăreanu, Doina Ioanid, Răzvan Ţupa, Stoian G. Bogdan şi Svetlana Cârstean citind poezii. De la ora 20:00, în librăria Institutului Francez.

De-abia aştept

Editura Humanitas, 2009

Sunt de acord cu Zum: cartea se poate citi fara probleme intr-o scurta vizita prin librarii. Mai mult, versiunea in limba engleza se gaseste deja pe net. Atunci de ce am mai cumparat-o? In primul rand, pentru ca imi place la nebunie traducerea. Mie nu mi se pare deloc usor sa traduci, iar daca e vorba despre poezie, pfff… Nu zic ca poezia e de netradus, dar ca taaaaaaare greu trebuie sa fie sa faci asa ceva.

Iar Marius Chivu s-a descurcat mai mult decat admirabil, zic eu. Nu sunt fana Tim Burton pentru ca nu sunt cinefila de felul meu si nu as fi aflat de cartulia asta daca nu ar fi fost fragmentele publicate in Dilemateca. A fost dragoste la prima citire. Poeziile sunt ciudate si cam macabre de felul lor, dar traducerea e de-a dreptul delicioasa. Carcotasii n-au decat sa se apuce ei si sa traduca mai bine decat a facut-o Marius.

Lansarea a fost in trend cu traducerea: faina. Lume relativ putina, nu-i de mirare cu asa vreme, dar buna Alex. Leo Serban ne-a spus tot felul de chestii interesante despre Tim Burton, iar Marius Chivu si-a facut un tricou cu Baiatul-stridie, special pentru lansare S-a glumit, s-a ras, ne-am simtit bine si nici nu a durat asa mult incat sa ne plictisim. Reteta unei lansari reusite.

Nu stiu cum se creste si se educa un copil, dar eu nu i-as da sa citeasca o asa carte Mi se pare prea macabra pentru cei mici. Eu zic ca e o carte pentru copii mari, care pot sa zambeasca la versurile mestesugite, care sunt in stare sa vada ironia din poezii si care nu se intristeaza la moartea atator personaje. Imi pare tare rau ca e asa scurta cartulia asta, as fi vrut sa aiba de cel putin trei ori mai multe poezii.

Si, pentru ca i-am promis lui Zum, o sa copiez traducerea a doua poezii:

Dragostea Băieţişorului şi a Chibritei
Băieţişorul o plăcea pe Chibrita,
i se părea fatală.
Iubea chipul ei drăguţ,
o găsea mortală.
Dar cum se-aprinde flacăra
între un băţ şi-o chibrită?
S-a aprins literal;
şi-a ars într-o clipită.

Brânzelul
Brânzelul tot visează un vis şi se sperie:
capul lui plin şi rotund e doar o félie.
Copiii nu-l lăsau să se joace cu ei…
…dar măcar a mers bine c-un Chardonnay.

Ps. Semnul de carte mi se pare de prisos