Rainbow Books

Târgul de toamnă

Monday ~ November 30th, 2009 0:25 by ionuca Posted in 2009, Events, Minunatii, Scriitori

Nu ştiu de ce mă încăpăţânez să merg sâmbăta la târg. Bine, pentru lansări şi pentru cele 2-3-4 vorbe schimbate cu oamenii mişto care vin pe acolo, dar în rest…

A fost aşa de aglomerat că mai aveam puţin si mă apucau atacurile de panică. Cât despre cumpăratul cărţilor, se dădea o adevărată bătălie ca să ajungi în faţa rafturilor, mai ales la Polirom şi Humanitas. Cred că îmbătrânesc dacă în loc să mă bucur de târg eu mă plând de aglomeraţie. În fine.

Sunt mândră de mine că mi-am luat aşa puţine cărţi. Mi-am propus să îmi cumpăr doar noi apariţii şi asta am făcut. Acum teancul cu cărţi de lângă pat e şi mai mare şi nu ştiu când o să am timp să le citesc şi o să se facă şi mai mare, din ce în ce mai mare şi şi… offf, somebody stop me! Am vorbit cu oompa şi ne gândim serios la un nou pariu ca cel de acum un an (?) în urma căruia nu am mai cumpărat cărţi timp de 3 luni. E dureros, e un fel de dezalcoolizare livrească, dar trebuie să mă opresc, măcar pentru o perioadă şi să citesc ce am deja, nu să cumpăr în neştire pentru pensie.

Iar de la Vellant am primit (cadou pentru că sunt copil cuminte ): Monştri plini de speranţă - Nicholas Mosley; Salon de frumuseţe; Lecţii pentru un iepure mort - Mario Bellatin şi Manualul canibalului - Carlos Balmaceda.

În schimb, lansările de carte mi-au plăcut mult. Prima a fost a Ioanei Pârvulescu şi deşi nu am apucat încă să citesc Întoarcere în secolul 21, Viaţa începe vineri o să o citesc într-o zi de vineri, evident, cât mai repede.

Cea mai faină fază de la Gaudeamus s-a petrecut la lansarea dânsei. Locul unde se desfăşurau lansările Humanitas avea pe fundal un banner mare cu Herta Müller şi noua ei carte. Un tătic pe la 40 şi ceva de ani, care trecea pe acolo în timp ce Ioana Pârvulescu spunea câteva cuvinte despre Viaţa începe vineri, se opreşte, pune pungile cu cărţi jos şi îi spune copilului de 8-9 ani:

- Doamna care vorbeşte acum este Herta Müller şi a luat premiul Nobel pentru literatură anul acesta.

Normal, nu m-am putut abţine şi m-am întors spre el cu un zâmbet mare pe faţă şi i-am şoptit:

- Ştiţi, dânsa e Ioana Pârvulescu, nu Herta Müller
- Aoleu, nu e ea? Da’ să ştiţi că seamănă…

It made my day!

Lansarea doamnei Annie Bentoiu a fost o adevărată surpriză. Mi-a plăcut la nebunie primul volum al memoriilor dânsei şi doar cu câteva zile înainte de târg am aflat că apare şi continuarea. Normal că l-am cumpărat, am stat cuminte la lansare şi apoi am fost să iau şi autograf. Doamna Bentoiu e aşa de drăguţă şi finuţă şi tot… exact cum mi-am imaginat-o!

Ultima lansare de sâmbătă a fost a lui Matei Florian. Cu cât aud mai multe despre carte, cu atât mi-e mai greu să mă apuc de ea. Sunt convinsă că e minunată şi tocmai de asta mi-e frică să o încep. Ştiu că o să-mi placă mult, mult de tot şi o să-mi pară aşa de rău când o să o termin. Aşa că o ţin lângă pat, deasupra unuia dintre teancurile cu cărţi şi aştept să-mi iau inima-n dinţi şi să o citesc.

Iar dintre scriitori, am stat cu Lăzărescu şi cu Ernu la o ţigară (de-a lor) şi din păcate pe Teodorovici l-am văzut doar în trecere şi după-masă nu l-am mai găsit ca să-i cer autograf Uff! Oamenii ăştia sunt aşa de fain, e o adevărată plăcere să stau şi să-i ascult Ah, iar de fiecare dată când mă întâlnesc cu Marius Chivu plec cu recomandări de carte. Mulţam!

All in all, a fost OK, dar la anu’ mă duc mai din timp să-mi cumpăr cărţi şi sâmbătă doar mă învârt prin târg.

8 Comments

“My plan is to write till I drop”

Wednesday ~ November 25th, 2009 1:08 by ionuca Posted in 2009, Events, Minunatii, Scriitori

[poza e făcută de Martha]

Nu pot să spun că sunt o fană a lui Salman Rushdie. Am citit doar Copiii din miez de noapte şi deşi mi-a plăcut mult cartea, mi s-a părut cât se poate de greoaie şi de obositoare. În plus, după ce am terminat-o de citit ziceam că mi-am luat porţia de Rushdie pe anul ăsta. Nici nu mă gândeam că îl voi vedea în carne şi oase pe faimosul scriitor.

Aveam aşteptări mari de la întâlnirea din seara asta şi mă bucur să spun că acestea mi-au fost depăşite. Odeonul a fost plin, ba mai stătea lumea şi pe culoare. A fost prima dată când simţeam că nu particip la o chestie extraordinară, ci că e normal ca un scriitor de talia lui să vină în Bucureşti. Ar trebui să fie aşa de multe astfel de evenimente încât să nu ştiu la care să merg.

Cât despre Rushdie, el a fost minunat! Din pozele pe care le văzusem până acum mă gândeam că o să fie mai tăcut şi mult mai serios. Da’ de unde! A fost incredibil de deschis, comunicativ şi, mai presus de toate, amuzant - încă o confirmare a faptului că scriitori buni sunt niste oameni mişto. Cel puţin cei pe care i-am întâlnit până acum se încadrează în tiparul de mai sus

Nici nu mi-am dat seama cum a trecut vremea. Deşi a citit destul de mult The Enchantress of Florence, mi-ar fi plăcut să nu se mai fi oprit Avea accentul ăla mişto, britanic şi ştia cum să citească să nu ne plictisească. Iar apoi, chiar dacă unele întrebări au fost cam… ciudate, s-a descurcat de minune (nici nu se putea altcumva ). Se vede că e un om obişnuit să apară în faţa cititorilor şi ştie cum să se poarte, ce să spună, când să spună, astfel încât publicul să se simtă minunat.

Iar dacă moderatorul ar fi fost mai bine ales, ar fi ieşit o seară de-a dreptul perfectă. Dar nu-i nimic, sunt convinsă că data viitoare va fi şi mai bine Jos pălăria, din nou, celor de la Polirom care mi-au oferit o seară de normalitate.

13 Comments

Macab….ă?

Monday ~ November 23rd, 2009 22:44 by ionuca Posted in Blabla-uri despre carti, Scriitori

Azi am cerut ceai Macabray în loc de ceai Macabeo S-a uitat puţin ciudat la mine tipa de la casă, noroc că am văzut borcanul cu numele corect al ceaiului în spatele ei şi m-am corectat. E un semn că trebuie să-mi comand o carte de-a lui Gaiman pe care nu am citit-o încă. Mă gândesc să iau seria  Sandman, dar nu stiu cu care să încep.

Până una-alta, am primit primul cadou de Crăciun pe anul ăsta: bilet pentru mâine la întâlnirea cu Salman Rushdie De-abia aştept să merg! Mulţumesc, Vasile

10 Comments

A doua seara de literatura

Friday ~ October 30th, 2009 15:54 by ionuca Posted in Events, Minunatii, Scriitori

Toti de la masa am fost de acord ca a doua seara a festivalului a fost mai misto ca prima. Aceeasi formula: doi autori straini, trei autori romani, dar scriitorii au fost mai deschisi si mai zambareti, textele mi-au placut toate mult de tot si discutiile au fost mai interesante.

Normal, putini dintre cei care s-au bulucit in prima zi a festivalului au revenit si in a doua (presupun ca azi iar o sa fie plin), dar parca mai bine. M-am simtit ca intre prieteni, ca sa zic asa. La masa din spatele nostru statea Filip Florian si mai trageam cu ochiul la el, la masa din dreapta noastra erau Elena Vladareanu si Matei Martin si mai trageam cu ochiul si la ei, iar pe scena erau doar fete cunoscute.

Pe Philip Ó Ceallaigh l-am mai vazut pe la diverse lansari de carte, dar acum l-am si auzit vorbind. Romana lui e adorabila, iar povestile lui sunt cat se poate de amuzante. Mi-a placut mult mai mult textul pe care l-a citit in engleza decat traducerea lui, asa ca ultima lui carte o sa o citesc in original.

Nu-mi amintesc exact ordinea in care s-a citit, dar cred ca Alek Popov a fost urmatorul pe lista. Mi se parea cunoscut si abia dupa ce am auzit ca fusese la European Borderlands mi-am adus aminte de el. Nu mai stiu ce citise atunci, dar stiu ca mi-a placut. Iar acum fragmentul din romanul Missiya London m-a facut sa pufnesc in ras si sa astept cu interes sa apara si la noi. Si ca veni vorba de asta, traducerea lui Stylian Deyanov m-a impresionat. Invata romana de 5-6 ani si textul pe care l-a citit in romana a sunat tare, tare bine! Normal, nu perfect, dar foarte bine. Sper mult ca el sa fie cel care va traduce cartea lui Popov

Cel si cel mai mult asteptam sa aud fragmente din cartea lui Matei Florian. Stiam doar ca scria la noua carte, dar nu stiam despre ce scria. Ei bine, ieri am aflat ca a scris despre pitici peltici si spiridusi ghidusi si taramuri cu nume greu de pronuntat. Iar in timp ce Matei citea peltic ca sa dea viata piticului din cartea, toata lumea asculta cu zambetul pe buze. Pe mine una m-a vrajit fragmentul respectiv si nu cred ca sunt singura De-abia astept sa apara cartea si sa o citesc pe nerasuflate. Altcumva nici nu pot sa-mi imaginez ca se poate citi

Razvan Petrescu a fost “scriitorul cuminte” al serii. A citit prologul cartii Foxtrot XX si o povestire despre un jaf. Imi pare rau ca nu am apucat sa-i spun ca avea cea mai misto rubrica de recenzii de carti proaste

Last but not least, Radu Pavel Gheo a fost la fel de binedispus si cu povesti la fel de faine ca intotdeauna. Am cumparat Numele mierlei abia acum (mea culpa, voiam sa iau cartea de cand a aparut, dar noah, m-am luat cu altele…), dar promit sa recuperez timpul pierdut. Radeam de numa’ cu oompa cand Gheo a citit o povestire din carte si presimt ca o sa rad si singura cand o sa incep cartea

Cat despre discutii, well, ar fi trebuit sa fiti acolo Chiar daca nu au fost asa multe intrebari din public, Marius Chivu s-a descurcat de minune punand el intrebarile. S-a vorbit mai mult, mai animat, mai cu drag parca. Cel putin asa s-a vazut din sala Iar vinul de la final a fost bun si el

Imediat ma duc la ultima seara de literatura. Nu-mi vine sa cred ca se termina asa repede De ce nu dureaza toata treaba asta cel putin o saptamana? Ufff…

10 Comments

Prima seara de literatura

Thursday ~ October 29th, 2009 1:53 by ionuca Posted in Events, Minunatii, Scriitori

Dupa ce am biciclit vreo ora cand pe strada, cand pe piste, cu fularul portocaliu bine infasurat in jurul gatului, cu Radiohead pe repeat si pentru prima oara nepasandu-mi daca se ia vreun caine dupa mine, am ajuns acasa unde Martha ma astepta cu masa pusa si cu apa pentru ceai gata fiarta. Asa ca satula, cu un sencha fierbinte in fata si cu Bangers and Mash pe repeat sunt gata sa scriu despre prima seara a Festivalului International de Literatura - Bucuresti.

Am ajuns la Clubul Taranului devreme dupa cum imi calculasem eu (pe la 18 fara 25), tarziu dupa cum aveam sa vad (toate mesele erau deja ocupate). Am avut o tentativa de a sta undeva in spate, dar cum mereu ma plang ca nu vad bine am cautat locuri undeva mai in fata, ca doar voiam sa-i si vad pe oamenii aia, nu doar sa-i aud vorbind. Pana la urma am gasit niste scaune in fata de tot si pe lateral, dar macar vedeam bine

Oompa, Liviu si Dragos au aparut si ei si apoi a inceput petrecerea. Era multa lume pe scena, unii zambitori, altii deja cu o fata plictisita. Dar dintre toti cel mai simpatic mi s-a parut José Luís Peixoto: tatuaje, bratari de la concerte la mana (aveam sa aflu ca de fapt multe erau de la meciuri de wrestling ), cercei, adidasi misto, ehe, asta da scriitor In plus, fragmentele din cartea sa (Nici o privire) care au fost citite mi-au placut mult de tot, iar raspunsurile pe care le-a dat pe parcursul serii m-au facut mereu sa zambesc. Dap, asta da scriitor!

Zahar Prilepin mi s-a parut in schimb destul de plictisit. Adevarul e ca nici nu avea un traducator langa el, asa ca nu cred ca a inteles mare lucru din ce vorbeau ceilalti. A fumat, a mestecat guma, a raspuns la obiect, dar fragmentul din carte (care mi s-a parut putin cam lung) nu m-a impresionat.

Si acum ai nostri Trebuie sa recunosc ca in seara asta Florin Iaru mi-a fost cel mai simpatic. Cum ce se intampla acolo nu avea legatura cu Internetul si cu blogurile , domnul Iaru a ras mult si a citit niste povestioare incredibil de hazlii (cand pot sa cumpar volumul??? ). Cred ca tuturor din sala le-a placut ce au auzit, ca de ras sigur au ras!

Vasile Ernu a tinut sa precizeze ca se afla acolo “80% in calitate de organizator si doar 20% in calitate de scriitor”, asa ca a citit numai cateva fragmente scurte din Ultimii eretici ai Imperiului (carte care se arata a fi misto, doar timp sa am), a facut putin pe interpretul (ciudata limba e si rusa asta!) si cand l-am salutat inainte sa plec era ocupat cu treburi organizatorice.

Radu Aldulescu a fost cel mai cuminte si mai tacut dintre toti. A citit dintr-un roman in lucru, dar nu pot sa spun ca am fost impresionata. Mai vad eu.

Cat despre discutiile de dupa, Criz era cam suparata pentru ca s-a vorbit despre orice si in acelasi timp despre nimic, ca nu s-a tinut cont de structura serii: “prima seara a Festivalului vrea sa analizeze ponderea cailor vechi urmate de tinerii scriitori: cit de mult cintareste traditia in romanele lor, cit de mult este experimentalism?” Well, intrebarea nici macar nu a fost pusa Pe mine nu m-au deranjat asa de mult “discutiile libere”, m-am multumit si cu raspunsuri la “De ce va este cel mai frica?” - “de nimic” (Radu Aldulescu), “de tacerea dintre ora 3 si 4 dimineata” (Florin Iaru) “de faptul ca Rusia s-ar putea sa dispara” (Zahar Prilepin) - si “Care este personajul literar preferat?” - “Mantaua” de Gogol (Vasile Ernu), “cititorii” (José Luís Peixoto). Iar apoi au urmat intrebarile din public, bineinteles. Totusi, daca nu pot/nu vor sa se tina de un program, mai bine nu fac unul. Simplu, nu?

Mi-a parut asa bine sa vad Clubul Taranului plin de lume. Multi au stat cele 2 ore, cat a tinut intalnirea cu scriitori, in picioare, in spate (poate ca pe viitor festivalul o sa se mute intr-un loc mai mare sau o sa aiba niste scaune in plus, pentru orice eventualitate). Si poate ca in anii urmatori daca o sa se faca publicitate evenimentului mai din timp o sa vina si mai multa lume

Cele doua cele mai misto momente ale serii au fost 1) cand Oana Boca a scos un tricou pe care era scris (cu aproximatie) “Cartea lui Matei Florian se numeste Si Hams si Regretel, cu M, OK?” (noah, recunosc, m-am topit! ) si 2) cand am realizat ca José Luís Peixoto sta de vorba cu fiecare persoana care merge sa-i ceara autograf. Mi-a spus ca lui ii place sa dea autografe, dar ca nu i-ar placea doar sa mazgaleasca ceva acolo, asa ca mereu vorbeste putin cu cei care-i cer autograful. Ah, si ne-a mai si pupat pe toate de doua ori: o data cand ne-am prezentat si o data la despartire. (Oare ma mai pupa si maine? )

Cu multe bune si cu putine rele (sala care mie mi s-a parut a fi mica, cataloagele cam inexistente - pe al meu l-a substituit Liviu dintr-un teanc de pe o masa ‘oficiala’, ca acolo unde stateam noi nu era nici urma de catalog), festivalul asta e un eveniment care NU trebuie ratat. Cine locuieste in Bucuresti, se da iubitor de literatura si nu vine la festival, vorba unui prieten, “e degeaba”.

12 Comments

Bucurii

Thursday ~ June 18th, 2009 16:29 by ionuca Posted in Events, Minunatii, Scriitori

A doua veste foarte buna pe ziua de azi e urmatoarea: maine, de la ora 17, la standul editurii Humanitas, va fi prezent Martin Page. Like OMG! Mi-au placut la ne-bu-ni-e cartile lui (M-am hotarat sa devin prost, Libelula, Despre ploaie, O perfecta zi perfecta), iar maine o sa pot sa-i spun asta in fata! De-abia astept!!!!!

*nu ma pot opri din hiperventilat!!!*

5 Comments

Celelalte povesti de dragoste

Saturday ~ May 2nd, 2009 19:18 by ionuca Posted in .ro, 2009, Recomandari, Scriitori

Editura Polirom, colectia Ego.Proza, 2009

- Hai, ma, de ce ma lasi sa-ti scot vorbele cu clestele? Zi-mi despre celelalte povesti de dragoste ale tale…

Dupa ce am citit Cu putin timp inaintea… mi-am spus ca Lucian Dan Teodorovici e un autor care trebuie citit. Imi propusesem sa-mi cumpar tot ce scrisese, dar am reusit sa-mi iau doar ultima lui carte. Am fost putin dezamagita la inceput ca nu era un roman propriu-zis, ci o carte cu povestiri, dar mi-am revenit repede

Povestirile din carte sunt pline de muzica, iar prima dintre ele incepe minunat, cu Dance me to the end of love pe fundal. Cum sa nu-mi placa?! Teodorovici are gusturi muzicale bune! Uite, aici a facut o lista cu piesele care sunt mentionate in povestiri.

Dar cartea nu are numai muzica, are in primul rand povesti. 11 povesti foarte faine si care se leaga intre ele, formand un fel de roman-puzzle. Protagonistul povestirilor e acelasi, varsta lui difera. Si cum au spus-o si altii inaintea mea, povestile de dragoste nu sunt neaparat ale lui; la unele a fost martor, altele i-au fost povestite.

Odata ce ai inceput sa citesti nu prea poti sa lasi cartea din maini. Unele povestiri m-au facut sa rad, altele m-au induiosat, ca in final sa-mi placa absolut toate Personajele sunt foarte bine alese. Dupa cu ziceam, exista un povestitor comun in carte, de profesie jurnalist, casatorit si cu copil. Nevasta lui e obsedata (?) de gandul ca toata lumea crede ca a ramas insarcinata ca el sa o ia de sotie. Prietenul lui cel mai bun scrie scenarii pentru un sitecom. In Niste documente apare un batran, fost comunist, care se indragostise de o femeie dintr-o inchisoare si pe care o aduce in satul fratelui lui dupa ce este eliberata. Mai apare un fost prieten de-al sotiei sale, vanator amator si betivan notoriu. Iar Sticlosul, batausul cartierului, cel cu un ochi putin iesit in afara, m-a speriat si amuzat in acelasi timp.

Mi-a prins tare bine cartea asta. Mai citeam din cursul de istorie a Americii, mai citeam o povestire; mai un capitol din drept comunitar, mai o povestire; mai o traducere la germana, mai o povestire. Un singur lucru nu mi-a placut la ea: s-a terminat prea repede

Ps. Lucian Dan Teodorovici are un blog foarte misto. L-am descoperit cam tarziu, dar recuperez eu

9 Comments

Ce recenzie misto!!!

Wednesday ~ April 29th, 2009 20:21 by ionuca Posted in Blabla-uri despre carti, Recomandari, Scriitori

Uneori pot afla lucruri noi si misto facandu-mi proiectele la germana. Asa am aflat acum vreo 2 saptamani de noul album Depeche Mode (mda, vestile ajung cu greu la mine!!!), iar acum am descoperit un blog de literatura foarte, foarte fain! E in germana si nu e chiar asa usor de descifrat pentru mine, dar macar recenzia cartii lui Dan Lungu - Die rote Babushka am inteles-o. Ce mi-a placut mult e ca recenzia e vorbita, iar tanti care are site-ul imi pare foarte simpatica!

Iar lucrul care m-a surprins cu adevarat a fost pretul cartii… Nu, nu va spun cat costa cartea la ei, dati click ca sa vedeti.

3 Comments

.

Wednesday ~ April 29th, 2009 5:50 by ionuca Posted in Blabla-uri despre carti, Scriitori

Din seria “Ce tampenii mai viseaza ionuca?”, azi-noapte umblam innebunita (in vis, desigur) dupa ultima cartea a lui Vasile Ernu. Auzisem din surse sigure ca aparuse, dar ia-o de unde nu-i. Probabil ca abia fusese scoasa de la tipar, nu ajunsese inca in librarii. Suparata foc, m-am dus la biserica!!!!, unde m-am intalnit cu Vasile si toata slujba am povestit despre ultima lui carte.

Chiar asa, pe cand o noua carte, Vasile?

2 Comments

No one belongs here more than you

Monday ~ April 20th, 2009 17:40 by ionuca Posted in 2009, Books in English, Recomandari, Scriitori

Editura Canongate Books, 2008

Nu pot sa vorbesc despre cartea asta fara sa vorbesc despre Miranda July. O prietena draga mie, dar care acum e departe-departe, mi-a spus de You and me and everyone we know, iar dupa ce am vazut filmul m-am indragostit de ea. Trebuie sa recunosc ca e cam ciudatica. Dar tocmai de asta cred ca imi place asa de mult de ea. Atitudinea nonconformista pe care o are, ideile nastrusnice pe care le pune in aplicare - de exemplu, proiectul Learning to love you more - naturaletea cu care se comporta, toate acestea mi-o fac nespus de draga.

Iar No one belongs here more than you e o carte la fel de minunato-ciudatica precum e si Miranda. Desi e o carte mai mult despre lucruri triste, despre dorinte care nu se implinesc, vise spulberate etc, nici o povestire din carte nu e asa de tragica precum pare. O fraza ici, o fraza colo, si povestea e salvata. Iar ce imi place mult la Mirand July e ca e adepta frazelor simple, a lucrurilor marunte, a sentimentelor frumoase. Intr-un fel, citindu-i povestirile, mi-am dat seama ca totusi, nimic nu e asa rau cum pare, ca merita inca sa visez, ca trebuie sa ma ridic daca am cazut. Dar nu le spune la fel de ostentativ precum o carte de self-help sau una cu mesaj moralizator, ci mesajul ei e subtil, delicat, e ca albastrul ochilor ei.

Iar pe tot parcursul cartii vocea Mirandei era cea pe care o auzeam in timp ce citeam. Acum tot ce mai am de facut e sa gasesc albumele pe care le-a inregistrat si o sa fiu foarte fericita

No one belongs here more than you - site-ul cartii facut de Miranda.

Are you the favourite person of anybody? - un scurtmetraj de-al ei.

Blonde Redhead - Top Ranking - o formatie ciudatica, tocmai perfecta pentru asa o artista.

O recenzie mai detaliata aici.

No Comments