Rainbow Books

Stiam eu ca zilele de vineri sunt mereu frumoase, dar asta a fost cu adevarat minunata! A inceput promitator, cu o Dilemateca in casuta postala. Nu imi venea sa cred: chiar am primit Dilemateca?! Nu mi-a luat-o nimeni din posta?! Wow!!! Asa ca, in drum spre facultate, mi-am luat portia lunara din revista care “iti da de citit”.

Ma hotarasem ca azi sa imi cumpar niste carti [da, mama, de data asta cu banii pe care i-am scos de pe card ]. Am intrat in Libraria Noi si pana sa ma dumiresc ce caut, tineam deja in mana cartea Simonei Popescu – “Lucrari in verde sau Pledoaria mea pentru poezie”. Lista cu poetii care mi-au fost recomandati o aveam in buzunar, iar numele care ma interesau in mod special erau subliniate. Am aruncat o privire listei, o privire cartilor de pe rafturi si… am luat si “50 de sonete de Mircea Cartarescu cu 50 de desene originale de Tudor Jebeleanu”. Ah, nu va puteti inchipui cat e de frumoasa cartea!!! Recunosc, daca nu ar fi fost o editie asa frumoasa, nu cred ca as fi cumparat-o, chiar daca e vorba de Mircea Cartarescu

Sar peste statul pe coridor, asteptatul sa intram in sala de examen, cititul Dilematecii, aberatiile scrise cu gratie la examen si ajung la episodul Carturesti. Mai ramasesem cu ceva bani si am spus ca mai trebuie sa imi cumpar inca o carte. Am gasit muuulte carti pe care as fi vrut sa le cumpar, am gasit multe din cartile poetilor de pe lista, dar i-am promis Hiacintei ca o sa-mi cumpar o carte cu poeziile lui Aurel Dumitrascu. Unele carti parca te asteapta cuminti pe raft inca de cand au fost puse acolo; parca nici o alta persoana nu le-a rasfoit inaintea ta; asemenea carti nu trebuie cautate: ti se arata. La fel am patit si eu cu “Divina Paradoxalia – antologie de poezie” a lui Aurel Dumitrascu. Nu am cautat-o: mi-a sarit in ochi de cum m-am apropiat de rafturi. Nespus de bucuroasa, ma uit la pret: 18RON. Ma uit in portofel: 17RON. Hmmm… mai scotocesc prin buzunare:17.8RON. Nu se poate! Ma uit la carte, ma uit la bani… nu, nu s-au inmultit. Ma uit in jur: lume multa. Incerc sa ghicesc care persoana ar fi asa de draguta incat sa-mi imprumute cei 2 bani lipsa. Intr-un final ma hotarasc asupra unei doamne cam la vreo 33-34 de ani. Rosind, ma duc la dansa:

-Aaaa… nu va suparati… stiti, vreau sa-mi cumpar cartea asta si imi lipsesc 2 bani…

Am nimerit bine persoana Doamna a inceput sa rada si nici nu a asteptat sa-mi duc cererea la bun sfarsit, ca deja imi pusese o moneda de 5 bani in mana. Evident, i-am dat cei 3 bani inapoi, i-am multumit cat am putut de frumos si m-am indreptat victorioasa spre casa de marcat.

Vinerea asta a fost o zi minunata, cu carti minunate si cu oameni minunati Mai vreau asemenea zile de vineri!