Rainbow Books

Pe scurt:

• nu-mi vine să cred că a început FILB!!!!!
• la 17:40 aproape că nu mai erau mese libere
• mâncarea de la MȚR e la fel de bună, iar vinul fiert e dulce, cum îmi place mie
• Paul Bailey m-a impresionat cu câte lucruri știe despre România și despre literatura română; tot el avea niște șoșete în dungi, colorate, foarte mișto
• ce dor îmi era să aud engleza vorbită de un nativ!
• Mircea Cărtărescu a făcut multe fete să chicotească
• discuțiile din seara asta au fost light, amuzante, mi-a plăcut că s-au spus multe andectode cu scriitori celebri
• am avut mereu impresia că sunt la o șuetă; doar anul trecut, în seara cu Varujan Vosganian și Cristian Teodorescu m-am mai simțit atât de relaxată și doar atunci am mai avut sentimentul că sunt între prieteni și cei de pe scenă nu mă intimidau
• deși unii (nu spui cine ) ziceau că e prea mult spus „festival” și că ar trebui să se numească mai degrabă „întâlniri”, mie mi-e drag FILB-ul de numa’ și mi-am dat seama că sunt foarte egoistă și nu nu vreau să-l împart cu nimeni: să rămână la MȚR, să vină aceeași oameni ca acum 2-3 ani și să fie aceeași atmosferă boemă!
• am cunoscut, revăzut, salutat, povestit pe fugă cu muuuulți oameni faini și dragi mie; nu cred că există un alt eveniment, nici măcar vreun târg de carte, care să strângă atâția oameni frumoși în același loc
• mai vreau, mai vreau, mai vreau!

M-am blazat sau ce naiba, dar nu mă mai bucur de târgurile de carte.

În primul rând, nu mai merg de plăcere. Acum trebuie să stau x ore la stand și să încerc să mă dau din calea tuturor, pentru că mai mult încurc decât ajut.

În al doilea rând, nu mă mai atrag reducerile, cărțile la 5 lei, la 10 lei, la -30%.

În al treilea rând, nu mă mai atrag cărțile de la târg: sunt aceleași pe care le găsesc și în librării.

În al patrulea rând, nu mă mai atrag cărțile: am o grămadă de cărți necitite pe care nici nu-mi mai vine să le citesc. M-am reprofilat oarecum pe cărți în engleză și recuperez toți anii în care nu știam de Bookdepository. Cumpăr prea puține cărți românești, iar majoritatea sunt scrise de români. Iar de când Polirom a lansat e-bookurile la un super preț, nu mai îmi vine să dau banii pe cărți „pe copac mort”, vorba lui Jen.

Prin urmare, am cumpărat 3 cărți de la târg (eu, care în alți ani cumpăram de la 10 în sus și-mi dădeam toți banii pe așa ceva…):

• Stigmata: pentru că îmi plac romanele grafice, iar pe ăsta nu l-aș fi citit în original
• Prima mea carte: pentru că e vorba de… prima carte
• Primul meu porno: pentru că volumul e coordonat de Marius Chivu și am încredere în gusturile/recomandările lui

Am așteptat ani buni până să se traducă și la noi cartea asta, așa că acum parcă tot nu-mi vine să cred că pot să îi forțez pe toți cei dragi mie să o citescă! M-am îndrăgostit de Thursday Next în liceu, iar ultima carte din serie am citit-o prin anul II de facultate. Inventivitatea autorului, situațiile incredibile prin care trec personajele, faptul că pot să intre în cărți etc. m-au impresionat la nebunie. A fost una dintre seriile mele preferate, la care m-aș întoarce oricând.

De-abia aștept să merg mâine la seara de la lectură de la Cărturești MȚR, unde se va discuta despre carte. Sunt convinsă că nu o să fiu singurul fan de acolo, dar o să fiu cel mai cel, pentru că o să port tricoul cu coperta ediției originale

Ne vedem mâine!

Ps. Aici găsiți linkuri către toate post-urile pe care le-am scris despre cărțile cu Thursday.

Am urmărit cu sufletul la gură peripețiile lui Mihai Barbu prin lume, iar acum e rândul să citesc cartea. Prin urmare, joi voi fi la MȚR, la lansare. De-abia aștept!

Nu am avut chef de Gaudeamus. Sunt într-o pasă proastă din care nu m-a scos nici târgul de carte. În afară de două-trei lansări nu m-a interesat nimic, iar cărțile care au apărut acum nu m-au dat nici ele pe spate. Prin urmare, nu mi s-a părut esențial să mă învârt toată ziua prin târg. Știam ce voiam să cumpăr, știam câți bani aveam, așa că am mers, am cumpărat, m-am întors acasă.

Am vrut să-mi iau doar cărți scrise de autori români și așa am făcut. (Pe primele două de sus + Patria mea A4 le fac cadou, iar Herta Müller e aproape româncă ) Nu-mi vine să cred că am dat așa de mulți bani pe așa de puține cărți… dar, noah, susțin literatura română

Singurele lucruri faine la Gaudeamusul ăsta au fost standurile editurilor Vellant și Curtea Veche. Cochete, frumoase, occidentale. Pe la așa standuri să te tot învârți!

M-am întâlnit cu oompa, Capricornk și cu Liviu și am ratat-o la mustață pe White Noise În rest, am mai schimbat câte-o vorbă, două, cu altă lume faină și cam atât. În mai puțin de două ore aveam geanta plină cu cărți și portofelul gol. Era timpul să plec acasă.