Rainbow Books

.

Thursday ~ October 29th, 2009 23:18 by ionuca Posted in Events

Uhm, sunt putin ametita de vinul pe care l-am baut dupa dezbateri and stuff (un pahar, clar?! ), asa ca mai bine scriu maine despre ce s-a intamplat

PS. A fost FOARTE faina seara de azi!!! Am ras de m-am prapadit, scriitorii invitati au fost foarte simpatici, iar traducatorul bulgar are o romana incredibila! Si, bineinteles, cartea lui Matei Florian o sa KICK ASS!

3 Comments

Prima seara de literatura

Thursday ~ October 29th, 2009 1:53 by ionuca Posted in Events,Minunăţii,Scriitori

Dupa ce am biciclit vreo ora cand pe strada, cand pe piste, cu fularul portocaliu bine infasurat in jurul gatului, cu Radiohead pe repeat si pentru prima oara nepasandu-mi daca se ia vreun caine dupa mine, am ajuns acasa unde Martha ma astepta cu masa pusa si cu apa pentru ceai gata fiarta. Asa ca satula, cu un sencha fierbinte in fata si cu Bangers and Mash pe repeat sunt gata sa scriu despre prima seara a Festivalului International de Literatura – Bucuresti.

Am ajuns la Clubul Taranului devreme dupa cum imi calculasem eu (pe la 18 fara 25), tarziu dupa cum aveam sa vad (toate mesele erau deja ocupate). Am avut o tentativa de a sta undeva in spate, dar cum mereu ma plang ca nu vad bine am cautat locuri undeva mai in fata, ca doar voiam sa-i si vad pe oamenii aia, nu doar sa-i aud vorbind. Pana la urma am gasit niste scaune in fata de tot si pe lateral, dar macar vedeam bine

Oompa, Liviu si Dragos au aparut si ei si apoi a inceput petrecerea. Era multa lume pe scena, unii zambitori, altii deja cu o fata plictisita. Dar dintre toti cel mai simpatic mi s-a parut José Luís Peixoto: tatuaje, bratari de la concerte la mana (aveam sa aflu ca de fapt multe erau de la meciuri de wrestling ), cercei, adidasi misto, ehe, asta da scriitor In plus, fragmentele din cartea sa (Nici o privire) care au fost citite mi-au placut mult de tot, iar raspunsurile pe care le-a dat pe parcursul serii m-au facut mereu sa zambesc. Dap, asta da scriitor!

Zahar Prilepin mi s-a parut in schimb destul de plictisit. Adevarul e ca nici nu avea un traducator langa el, asa ca nu cred ca a inteles mare lucru din ce vorbeau ceilalti. A fumat, a mestecat guma, a raspuns la obiect, dar fragmentul din carte (care mi s-a parut putin cam lung) nu m-a impresionat.

Si acum ai nostri Trebuie sa recunosc ca in seara asta Florin Iaru mi-a fost cel mai simpatic. Cum ce se intampla acolo nu avea legatura cu Internetul si cu blogurile , domnul Iaru a ras mult si a citit niste povestioare incredibil de hazlii (cand pot sa cumpar volumul??? ). Cred ca tuturor din sala le-a placut ce au auzit, ca de ras sigur au ras!

Vasile Ernu a tinut sa precizeze ca se afla acolo “80% in calitate de organizator si doar 20% in calitate de scriitor”, asa ca a citit numai cateva fragmente scurte din Ultimii eretici ai Imperiului (carte care se arata a fi misto, doar timp sa am), a facut putin pe interpretul (ciudata limba e si rusa asta!) si cand l-am salutat inainte sa plec era ocupat cu treburi organizatorice.

Radu Aldulescu a fost cel mai cuminte si mai tacut dintre toti. A citit dintr-un roman in lucru, dar nu pot sa spun ca am fost impresionata. Mai vad eu.

Cat despre discutiile de dupa, Criz era cam suparata pentru ca s-a vorbit despre orice si in acelasi timp despre nimic, ca nu s-a tinut cont de structura serii: “prima seara a Festivalului vrea sa analizeze ponderea cailor vechi urmate de tinerii scriitori: cit de mult cintareste traditia in romanele lor, cit de mult este experimentalism?” Well, intrebarea nici macar nu a fost pusa Pe mine nu m-au deranjat asa de mult “discutiile libere”, m-am multumit si cu raspunsuri la “De ce va este cel mai frica?” – “de nimic” (Radu Aldulescu), “de tacerea dintre ora 3 si 4 dimineata” (Florin Iaru) “de faptul ca Rusia s-ar putea sa dispara” (Zahar Prilepin) – si “Care este personajul literar preferat?” – “Mantaua” de Gogol (Vasile Ernu), “cititorii” (José Luís Peixoto). Iar apoi au urmat intrebarile din public, bineinteles. Totusi, daca nu pot/nu vor sa se tina de un program, mai bine nu fac unul. Simplu, nu?

Mi-a parut asa bine sa vad Clubul Taranului plin de lume. Multi au stat cele 2 ore, cat a tinut intalnirea cu scriitori, in picioare, in spate (poate ca pe viitor festivalul o sa se mute intr-un loc mai mare sau o sa aiba niste scaune in plus, pentru orice eventualitate). Si poate ca in anii urmatori daca o sa se faca publicitate evenimentului mai din timp o sa vina si mai multa lume

Cele doua cele mai misto momente ale serii au fost 1) cand Oana Boca a scos un tricou pe care era scris (cu aproximatie) “Cartea lui Matei Florian se numeste Si Hams si Regretel, cu M, OK?” (noah, recunosc, m-am topit! ) si 2) cand am realizat ca José Luís Peixoto sta de vorba cu fiecare persoana care merge sa-i ceara autograf. Mi-a spus ca lui ii place sa dea autografe, dar ca nu i-ar placea doar sa mazgaleasca ceva acolo, asa ca mereu vorbeste putin cu cei care-i cer autograful. Ah, si ne-a mai si pupat pe toate de doua ori: o data cand ne-am prezentat si o data la despartire. (Oare ma mai pupa si maine? )

Cu multe bune si cu putine rele (sala care mie mi s-a parut a fi mica, cataloagele cam inexistente – pe al meu l-a substituit Liviu dintr-un teanc de pe o masa ‘oficiala’, ca acolo unde stateam noi nu era nici urma de catalog), festivalul asta e un eveniment care NU trebuie ratat. Cine locuieste in Bucuresti, se da iubitor de literatura si nu vine la festival, vorba unui prieten, “e degeaba”.

12 Comments