Rainbow Books

Editura Polirom, colectia ego.Proza, 2008

Legaturi bolnavicioase a fost prima carte din ego.Proza pe care am cumparat-o. In 2006 eram in clasa a XII-a si toti colegii mei vorbeau despre filmul cu Legaturile. Eu in schimb am gasit cartea intr-o librarie si am citit-o. Cartea nu m-a impresionat mai deloc asa ca nu m-am mai uitat si la film.

Intrarea Soarelui mi s-a parut de mii de ori mai buna ca Legaturile. In primul rand, este mai bine, mai serios scrisa. E o carte cu niste scene destul de dark: nu stii daca ceea ce se intampla e real sau tine de domeniului fantasticului. Iar ritmul mi se pare hipnotic de-a dreptul: ma afundam in poveste si de-abia imi ridicam ochii din carte.

Normal, pe langa ritm si stil, conteaza si povestea. Sau povestile. Am citit un interviu in Noua literatura in care autoarea zicea ca ar fi o singura poveste. Eu prefer sa vad in continuare doua povesti: cea cu Emi si Sal copii si cea cu Emi si Sal adulti. I’m a control freak si mereu trebuie sa stiu tot ca sa pot controla tot. Ei bine, acum acest “tot” a fost asa de bine dozat incat si acum mai am nelamuriri. Autoarea nu a jucat cinstit, cu toate cartile pe fata, ci mai scotea din cand in cand cate-un as din maneca. De obicei cand ma asteptam mai putin. Iar in final a castigat jocul: mi-a placut mult de tot cartea.

Visa sa poata sta cuibariti amandoi in varful patului si sa fie uitati, pentru o saptamana sau poate chiar si mai mult, sa se hraneasca cu iaurt si alune, sa spuna povesti si somnul sa nu-i viziteze niciodata.

Lovely!