Rainbow Books

Editura Humanitas, colectia Cartea de pe noptiera, 2009

Imi plac cartile astea micute si cu povesti frumoase. Sunt modul ideal de a petrece zilele lenese de toamna.

Unchiul Rudolf a fost cel mai bun prieten al meu duminica asta. L-am cunoscut cand Andrei a ajuns in gara din Londra. El, unchiul Rudolf, il astepta pe peron. Andrei avea 7 ani, Rudolf 30 si ceva. Andrei fusese trimis din Romania de catre tatal sau, Rudolf plecase de bunavoie, ca sa isi urmeze visul de a fi cantaret de opera. Si chiar reuseste: devine unul dintre cei mai mari tenori de opereta. Iar acum, pe langa faima si bogatie, se alege si cu un nepot.

Andrei se va numi Andrew de cum coboara din tren. Unchiul il va ajuta sa lase in urma “tara de bestii” si “limba interzisa”. Il va ajuta sa invete engleza, se va ocupa de educatia lui si, mai important, va fi mereu alaturi de el. Va fi cel mai bun prieten al sau.

Abia cand implineste 18 ani unchiul ii spune de ce tatal sau a trebuit sa-l trimita la el, de ce parintii lui nu s-au mai intors ca sa-l ia cu ei.  Chiar dupa ce cunoaste adevarul Andrew nu se indeparteaza de unchiul sau, ci merge in continuare peste totul cu el, il asteapta in cabina sa in timp ce acesta e pe scena, se plimba impreuna prin Europa.

Toata lumea ar trebui sa aiba un unchi Rudolf; cineva care sa fie langa tine mereu, care sa te sustina si sa te incurajeze. Cineva care sa aiba grija de tine. Tare mi-a placut relatia celor doi; era asa de calda, asa de frumoasa. Prea frumoasa ca sa fie adevarata, totusi

Singurul repros pe care i-l fac autorului este ca s-a cam grabit cu sfarsitul si i-a iesit ceva foarte telenovelistic. Dar asta nu ma impiedica sa spun ca e o carte care-mi place.

Ps. Marius Chivu strikes again! Dupa traducerea fooooarte misto a cartii lui Tim Burton, s-a apucat de tradus si proza. Si i-a iesit bine si de data asta