O carte intr-un vis

9 Jul

Acum ca a trecut licenta si nu mai sunt deloc stresata, se pare ca am inceput sa visez iar frumos, sau cel putin sa nu mai am cosmaruri. Azi noapte am avut nu mai putin trei! vise cat se poate de faine, dintre care unul livresc de-a dreptul.

Se facea ca citeam si in acelasi timp eram un personaj dintr-un roman de Hortensia Papadat-Bengescu. Toate personajele pe care le-am intalnit in Concert din muzica de Bach, dar si alte personaje pe care nu le cunosteam, locuiau in aceeasi casa boiereasca. Casa era veche, imensa si labirintica. Camerele erau micute si multe. Si in casa asta se intamplau toate dramele, aveau loc toate aventurile, se anuntau casatoriile, se plangeau mortii.

Cu cat parcurgeam mai mult din carte, cu atat personajele imbatraneau mai mult, hainele erau din ce in ce mai demodate, iar casa incepea sa-si piarda stralucirea: peretii erau coscoviti, tencuiala cazuta, scarile nu mai erau sigure.

Iar visul se incheie cu moartea bunicului, patronul de drept al casei, stalpul familiei. Odata cu el se destrama familia, se inchide casa si se termina cu vremurile acelea frumoase cu baluri, servitori, familii boieresti.

Deja am luat din biblioteca Fecioarele despletite. Se pare ca Hortensia Papadat-Bengescu vrea sa fie recitita :)