Firmin

15 Jun

Editura Polirom, colectia Biblioteca Polirom, 2009

Normal, am citit cartea pentru ca apucase Terorista sa scrie pe blog ca ii place. Nu ne-am nimerit noi chiar la fiecare carte (ar fi fost si culmea), dar am stiut ca asta nu are cum sa nu-mi placa. Iar dupa ce am mai stat putin pe holul facultatii de vorba cu Natalia si am vazut editia aia misto in engleza pe care o avea, am zis ca e musai-musai sa o citesc.

Si tare bine am facut! Firmin e asa de simpatic, incat te indragostesti de el de la primele pagini si apoi astepti cu nerabdare ca sa vezi prin ce aventuri mai trece. Firmin, saracul, e un sobolan care a avut norocul sa se nasca in subsolul unei librarii din Boston, intr-un cuib facut din paginile rupte din Veghea lui Finnegan. Spun ca a avut norocul pentru ca locul in care a venit pe lume a fost cat se poate de important in formarea sa ca… sobolan. Oh, el nu e genul acela de creatura scarboasa, de care sa te feresti cand fuge prin fata ta. Sau poate ca este, dar doar la exterior. De fapt, Firmin are un suflet de om prins intr-un trup ingrat de sobolan.

Daca la inceput a mancat paginile cartilor care se aflau in subsolul librariei, mai apoi a inceput sa citeasca, iar prin povestile si romanele pe care le citea a ajuns sa cunoasca lucruri nebanuite despre oameni, locuri, adevaruri ale vietii. Iar de atunci incolo, viata lui de sobolan nu a mai fost la fel. Incearca in fel si chip sa se imprieteneasca cu Norman, proprietarul librariei, dar ajunge in cele din urma sa locuiasca impreuna cu Jerry, un scriitor ratat. Nu ii plac sobolanitele, ci femeile din filmele pornografice pe care le urmareste seara de seara la cinematograful Rialto.

Zabovind, asa cum faceam in fiecare noapte, asupra misterioaselor interstitii dintre lectura si o gustarica usoara, am descoperit o relatie remarcabila, un soi de armonie prestabilita, intre gustul si calitatea literara a cartilor. Ca sa stiu daca merita sa citesc un volum, era destul sa rontai o mica portiune de text. Am invatat sa folosesc in acest scop pagina de titlu, lasand textul intact. “Daca-i bun de mancat, e bun de citit” a deveni mottoul meu.

In plus, Firmin e la fel de inocent si credul ca un copil si doar din experienta invata ca oamenii nu pot sa treaca peste bariera impusa de corpul sau si ca in ochii lor un sobolan e doar un sobolan si atat. Mi-a placut ca de multe ori nu ti-ai fi dat seama ca cel care povesteste nu este om; Firmin e sensibil si inteligent, e curios si patimas, e mult mai bun decat multi dintre oameni. Si totusi, duce o viata cat se poate de nefericita pentru ca cei pe care ii crede egalii sai nu stiu cum sa se fereasca mai repede de el.

Un alt lucru care mi-a placut tare mult la cartea asta a fost traducerea lui Vali Florescu. Se vede ca si ea a fost incantata de carte din moment ce a tradus-o asa de bine si de fain. E una dintre cele mai bune traduceri din engleza pe care le-am citit recent si sper sa traduca asa cat mai multe carti :)