Rainbow Books

Editura Vellant, 2009

In ultimul timp parca am citit numai carti cu copii care mai de care mai psihopati, mai cu probleme, mai… M-am bucurat sa dau peste un personaj-copil care m-a facut sa zambesc, care mi-a dat o stare de bine.

Sora Katiei, copilul din carte, are 14 ani, aproape 15, traieste cu mama ei care este prostituata si cu Katia care este dansatoare intr-un club de noapte. Poate tocmai pentru ca sora Katiei este putin inceata nu poate sa se supere pe cei din jurul sau, iar daca se supara, atunci ii trece repede. Vede mila celorlalti fata de ea, dar nu o deranjeaza asta. Spala, curata, gateste pentru cele doua femei pe care le iubeste nespus de mult. Noi vedem lumea prin ochii ei, dar ea ii vede prin ochii mamei si ai Katiei.

E asa de amuzanta cand foloseste limbajul celor din casa. Nu cred ca e constienta de ce spune; ea ia lucrurile asa cum sunt, nu infrumuseteaza nimic. Daca o aude pe mama spunand ca “barbatii vor doar sa si-o traga”, la momentul potrivit sora Katiei repeta vorbele ei. Si apoi cum sa nu te induioseze o asa fetita inocenta intr-o lume asa rea? Mama si Katia se cearta mereu, iar ea trebuie sa faca pe intermediarul intre cele doua.

Nici cand il intalneste pe John Turner, un fel de pastor fara patalma, sora Katiei nu are noroc. Se indragosteste de el, se vad aproape in fiecare zi, ea bea un pahar cu suc de rosii, el o bere, vorbesc putin despre familiile lor si mult despre Dumnezeu – surorii Katiei nu ii plac discutiile despre Dumnezeu – ca in cele din urma sa descopere ca fiecare voia altceva: sora Katiei voia acea apropiere dintre o femeie si un barbat care se iubesc, asa cum ii povestise Katia ca se intampla, pe cand John Turner voia sa-i mantuiasca sufletul.

Si m-am mai bucurat ca se termina cu bine cartea Nu as fi vrut sa o vad pe sora Katiei suferind. Iar acum urmeaza sa vad filmul candva, cumva