The Third Wedding Wreath

3 Jun

Editura Hermes, 1985

Si cartea asta are povestea ei. Vara trecuta, in Atena, am intrat in fiecare librarie care mi-a iesit in cale. Cea mai mare a fost una care se intindea pe 7 etaje, fiecare etaj avand specificul lui (turism, carti in engleza, noi aparitii, carti pentru copii etc), in rest, majoritatea librariilor erau micute si foarte cochete. Aveam un fix cu “autori greci tradusi in engleza” si doar intr-o singura librarie am gasit asa ceva. Cum carti de Kazantzakis aveam deja, am cumpart cartea lui Taktsis. Doamna librar mi-a spus ca a citit-o mai de mult si ca i-a placut foarte mult.

Eh, prima data cand am incercat sa o citesc, in avion, in drum spre Bucuresti, nu mi-a placut deloc. M-a speriat de cum a inceput:

No, there can be no way! I can’t take her! No more! Not a moment longer! Dear God, why this open sore, why saddle me with it? How have I sinned that you punish me so hard? How much longer do I have to carry her on my back? How much longer do I have to put up with her, to face the ugly mug, to hear her voice? How long? Will no one turn up, no poor man – deaf, dumb, or blind – to take her off my hands and marry her, to rid me of this scum of nature her father left bedind for venegance against me! God, may those who stopped me having the abortion then, may they rot in hell, and never see the light of day!

Fiecare familie cu necazurile ei si fiecare relatie parinte-copil cu urcusurile si coborasurile sale, dar asta mi s-a parut prea de tot! Am mai citit cateva pagini, am vazut ca tot asa o tine, apoi am pus frumos cartea pe raft si acolo am lasat-o. Asta pana cand am spus ca trebuie sa o citesc, nu se poate sa o las sa zaca necitita. Iar dupa primele 50 de pagini, dupa ce m-am obisnuit cu stilul si cu modul personajelor de a vorbi – cam fara de ele, plangandu-se mult prea mult – nu mai imi venea sa o las din mana.

Actiunea se petrece in jurul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in Atena si in Salonic, iar cartea spune povestea a doua familii: cea a Ninei, mama din citatul de mai sus, si cea a Hecubei, viitoarea sa soacra, ele doua fiind bune prietene. Personajele sunt care mai de care mai pitoresti: o mama care nu-si suporta fiica, un hot, homosexuali, o tipa care ii fura sotul verisoarei ei, o alta tipa care isi minte viitorul sot ca este inca virgina, iar apoi merge la doctor ca sa ii coasa himenul :)) O lume nebuna, nebuna, nebuna!

Parca deschisesem un album cu poze si nu ma mai saturam auzind povesti despre fiecare persoana din poza. Oh, iar povestile nu se mai terminau, iar eu eram cat se poate de incantata. Am descoperit aceeasi dragoste pentru viata ca in Zorba. Se cearta, se bat cu pumnii in piept, vorbesc tare si au impresia ca lor li se intampla tot raul din lume, dar mai presus de toate oamenii aia traiesc; traiesc fiecare clipa, fiecare zi.

Mi s-a facut tare dor de Atena citind cartea; abia astept sa ma plimb iar prin Plaka, sa ma trezeasca matusa la 7 ca sa mergem la mare, sa aud peste tot oameni vorbind tare la telefonul mobil, sa ma plang de cat de cald imi este… :)