Rainbow Books

Uneori pot afla lucruri noi si misto facandu-mi proiectele la germana. Asa am aflat acum vreo 2 saptamani de noul album Depeche Mode (mda, vestile ajung cu greu la mine!!!), iar acum am descoperit un blog de literatura foarte, foarte fain! E in germana si nu e chiar asa usor de descifrat pentru mine, dar macar recenzia cartii lui Dan Lungu - Die rote Babushka am inteles-o. Ce mi-a placut mult e ca recenzia e vorbita, iar tanti care are site-ul imi pare foarte simpatica!

Iar lucrul care m-a surprins cu adevarat a fost pretul cartii… Nu, nu va spun cat costa cartea la ei, dati click ca sa vedeti.

Din seria “Ce tampenii mai viseaza ionuca?”, azi-noapte umblam innebunita (in vis, desigur) dupa ultima cartea a lui Vasile Ernu. Auzisem din surse sigure ca aparuse, dar ia-o de unde nu-i. Probabil ca abia fusese scoasa de la tipar, nu ajunsese inca in librarii. Suparata foc, m-am dus la biserica!!!!, unde m-am intalnit cu Vasile si toata slujba am povestit despre ultima lui carte.

Chiar asa, pe cand o noua carte, Vasile?

nimeni mai scrie prefeţe sau postfeţe, nu mai sunt la modă, se pare că toată lumea ştie ce citeşte. dacă vrei ceva, citeşti coperta patru – din new york times sau alte cronici anonime – pentru care toate cărţile sunt capodopere.

înainte, orice carte era însoţită cu prefaţă/postfaţă care te familiariza cu cartea, cu autorul, se pornea de la presupunerea că nu toată lumea are cultură literară. mi-aduc aminte de bpt-uri şi nu mai spun de colecţiile de literatură contemporană ale univers-ului, romanul secolului XX cu care eu cel puţin mi-am făcut mâna/ochiul/lectura.

dar acum… ori editura face economie şi nu vrea să dea cuiva bani să-i scrie ceva acolo, ori nu mai sunt filologi care să „explice”, ori e un complot pentru ignoranţa cititorului .

mie mi-e dor să citesc o prefaţă bună…

Scrisa de Dragos.

[Mi-a placut ideea de a face schimb de posturi pentru bloguri inca de cand am citit la Gramo despre ea, dar pentru ei nu am avut ce sa scriu (sorry, guys!). In schimb, pentru Dragos sigur gasesc eu ceva ]

Editura Millennium Press, 2005

- Nu esti de acord? (Mana ii tremura putin cand puse jos ceasca.) Viol, crima, tortura, totul s-a mai facut si inainte. Singuratate, bucurie, dragoste – sunt aici de mii de ani. Hainele sunt diferite, dar intotdeauna a existat moda. Mancarea e diferita, dar intotdeauna au existat gusturi si capricii. A, poate ca in zilele noastre exista noi moduri de a citit o carte, exista net in loc de radio si aceste stupide PIDA in locul unui bun portofel de piele, dar oamenii nu se schimba. Nu in natura lor. (Rase.) Ce fata ai facut! Mai traieste cativa ani si o sa afli. Nimic nu se schimba cu adevarat.

Nicola Griffith – Raul linistit

Un SF foarte dragut, care mi-a placut poate tocmai pentru ca nu are nave si batalii intergalactice si tot felul de oameni de pe alte planete ale caror nume nu pot sa-l pronunt. In schimb are cate putin din the real world: rapire, lupte pentru putere si bani, familii milionare, intrebari existentiale, iubire. Da, da, chiar misto cartea.

Editura Canongate Books, 2008

Nu pot sa vorbesc despre cartea asta fara sa vorbesc despre Miranda July. O prietena draga mie, dar care acum e departe-departe, mi-a spus de You and me and everyone we know, iar dupa ce am vazut filmul m-am indragostit de ea. Trebuie sa recunosc ca e cam ciudatica. Dar tocmai de asta cred ca imi place asa de mult de ea. Atitudinea nonconformista pe care o are, ideile nastrusnice pe care le pune in aplicare – de exemplu, proiectul Learning to love you more - naturaletea cu care se comporta, toate acestea mi-o fac nespus de draga.

Iar No one belongs here more than you e o carte la fel de minunato-ciudatica precum e si Miranda. Desi e o carte mai mult despre lucruri triste, despre dorinte care nu se implinesc, vise spulberate etc, nici o povestire din carte nu e asa de tragica precum pare. O fraza ici, o fraza colo, si povestea e salvata. Iar ce imi place mult la Mirand July e ca e adepta frazelor simple, a lucrurilor marunte, a sentimentelor frumoase. Intr-un fel, citindu-i povestirile, mi-am dat seama ca totusi, nimic nu e asa rau cum pare, ca merita inca sa visez, ca trebuie sa ma ridic daca am cazut. Dar nu le spune la fel de ostentativ precum o carte de self-help sau una cu mesaj moralizator, ci mesajul ei e subtil, delicat, e ca albastrul ochilor ei.

Iar pe tot parcursul cartii vocea Mirandei era cea pe care o auzeam in timp ce citeam. Acum tot ce mai am de facut e sa gasesc albumele pe care le-a inregistrat si o sa fiu foarte fericita

No one belongs here more than you – site-ul cartii facut de Miranda.

Are you the favourite person of anybody? – un scurtmetraj de-al ei.

Blonde Redhead – Top Ranking – o formatie ciudatica, tocmai perfecta pentru asa o artista.

O recenzie mai detaliata aici.