Generatia X

20 Mar

Editura Humanitas Fiction, colectia Raftul Denisei, 2008

E ciudat ca m-am regasit in carte, dar povestea in sine nu mi-a placut in mod special. Mi-e ciuda ca mi-a fost lene sa o caut in original, desi initial asa spusesem ca o sa fac. Traducerea mi s-a parut putin fortata, prea incerca sa sune “cool”. Dar asta e, vina e a mea, m-am invatat minte.

Culmea, la cursul de American Civilization suntem tot la anii 1950-1960, cu baby boom-ul, generatia Beat, inceputul societatii de consum etc. E muuult mai interesanta materia de semestrul asta decat cea de semestru trecut unde aproape numai despre puritani am vorbit. Oricum, ma bucur ca am contextul istoric care a dus la aparitia acestei generatii X.

In the UK the term was first used in a 1964 study of British youth by Jane Deverson. Deverson was asked by Woman’s Own magazine to interview teenagers of the time. The study revealed a generation of teenagers who “sleep together before they are married, don’t believe in God, dislike the Queen, and don’t respect parents,” which was deemed unsuitable for the magazine because it was a new phenomenon.

De aici

Reprezentantii livresti ai generatiei X sunt Andy, Dag si Claire. Primii doi sunt corporatisti, baieti cu joburi bune, cu posibilitati de avansare si cu o viata care se desfasoara in acelasi ritm in fiecare zi. Iar Claire provine dintr-o familie numeroasa, dar care nu o duce rau din punct de vedere financiar. Privilegiati? Da. Satui si dezamagiti de viata lor perfect aranjata si privilegiata? Da. Cum rezolva problema? Pleaca. Pur si simplu pleaca. Isi dau demisia, isi parasesc familiile si pleaca intr-un oras uitat de lume din desert. Traiesc in bungalow-uri mici, unul langa celalalt, au renuntat la atasamentul pentru lucrurile materiale, au slujbe de barmani, respectiv vanzatoare, si au devenit eco.

Problema e ca nu se simt cu mult mai bine nici cu noile lor vieti. Asa ca dupa ce stau o perioada in orasul acela mic, ajung sa lase iar totul in urma si sa plece mai departe.

Spuneam ca m-am regasit in carte, dar, cum bine a observat un prieten cand i-am povestit ce si cum, eu nu am cum sa fac parte din generatia X. Eu din start nu-mi doresc sa fiu o corporatista, pe cand ei au trecut prin acea experienta. Da, incerc sa fiu cat mai eco, sa am cat mai mult timp pentru mine, ma gandesc cum sa fac sa nu ajung sa lucrez ca un sclav pe plantatie, dar tot nu fac parte din generatia lor. Trebuie sa existe pe undeva un nume pentru oamenii astia ca mine, care habar n-au ce vor sa faca “atunci cand o sa fie mari”, dar stiu exact ce NU vor sa fac. Mai ramane doar sa aflu care e acela :)