Rainbow Books

Editura Polirom, colectia ego.Proza, editia a II-a, revazuta si adaugita, 2005

Mama imi tot repeta ca “fiecare lucru se face la timpul lui”. De cele mai multe ori ma enervez cand imi spune asta, ca eu as vrea sa sar peste cateva dintre etapele care se fac “la timpul lor”; in schimb, cartea asta chiar a picat la fix.

Sesiunea asta parca a fost mai grea si mai incarcata ca toate celelalte de pana acum, iar cartea lui Lucian Dan Teodorovici mi-a demonstrat ca se poate si mai rau Personajul principal e si el student, dar e un tip mai, hmmm, aparte. Modul in care bunica si mama l-au crescut – de fiecare data cand face ceva rau, bunica pac! rupea doua crengi de brad si il batea, plus ca amandoua femeile erau cat se poate de habotnice – l-a cam traumatizat pe saracul baiat.

Saracului baiat ii place sa mearga la chefuri si sa bea pana cand nu mai stie de el, sa se dea in spectacol, sa fie in centrul atentiei. Cand e treaz ii e frica de ridicol si nu prea face multe. Are o iubita hipioata cu care ba e, ba nu e. Apoi isi gaseste alta, dar nici relatia cu ea nu dureaza mult. Asa ca bea de suparare. Nimeni nu-l iubeste, nimeni nu-l intelege – cam asta e problema lui. Si a generatiei lui. Si a multora dintre noi

Mie mi-a dat o stare de bine cartea asta. Mai radeam, mai ziceam “ioi, saracul de el!”, mai cugetam la una, la alta. Acum abia astept sa imi cumpar si celelalte carti ale lui Teodorovici. Cred ca o sa ne intelegem de minune