Leapsa1
2 Jan
M-a “lepsuit” Zum si musai sa imi inchei socotelile cu 2008 macar in primele zile din 2009. Prima leapsa suna cam asa: care este cea mai pretioasa carte pe care o ai?
Aveam de gand sa spun ca nu prea pot sa fac asa diferenta intre carti, ca la mine se impart in carti care mi-au placut mult, mult de tot, carti care au fost OK si carti pe care mai bine nu le citeam. Dar mi-am adus aminte ca in Baia Mare chiar am 2 carti pe care nu as vrea sa le pierd niciodata pentru ca, intr-adevar, sunt de neinlocuit. Dar mai bine sa le spun povestea.
Tatuca, adica tatal mamei, a fost cantor la biserica din Borlesti, judetul Satu Mare, timp de 56 de ani. A inceput sa cante in biserica pe cand avea 17-18 ani si a cantat pana in anul in care a murit. La inceput, in Borlesti, era o singura biserica si toti erau catolici. Apoi multi au trecut la ortodoxism – tatuca fiind unul dintre ei – si s-a mai construit o biserica.
Dar cartile la care ma uit acum provin din biserica catolica din sat. Sunt carti pe care bunicul le-a salvat dintr-un incediu din biserica. Cred ca a salvat mai multe atunci, dar mama doar pe acestea le-a adus acasa. El nu mi-a povestit vreodata de acel incediu – aveam abia 8 ani cand a murit – dar, in schimb, mi-a spus mama. Nu tin minte sa fi fost victime si nici nu stiu cat de mare a fost focul, dar tatuca o sa ramana pentru mine un fel de erou: omul care a intrat intr-o biserica in flacari ca sa salveze carti. Si omul pe care l-am iubit mult, mult de tot, asa mica cum eram, asa mare cum sunt acum.
Carti sunt, evident, religioase. Prima are o coperta rosie, frumoasa, dar a doua este uratica si legata destul de aiurea.
Cea de dedesubt este cu litere chirilice si are scris pe coperta date legate de constructia bisericii. A carei biserici, asta nu stiu.
Cea rosie imi place cel mai mult. Cand eram mica o rasfoiam din cand in cand si radeam de limba romana in care era scrisa. O limba arhaica, veche, o limba care ma fascina.
Avea si ea tot felul de insemnari pe primele si pe ultimele pagini, unele in latina, altele in romana.
Asa am aflat ca in iulie 1873 a fost o epidemie de holera in Borlesti si ca 300 de oameni s-au imbolnavit, dintre care au murit 24. Iar la sfarsit apare o lista cu oamenii din parohie.
Deocamdata cartile raman aici, cu mama, dar intr-o zi o sa stea la loc de cinste in biblioteca mea din Bucuresti.
Ce fain sa detii ceva asa de vechi si unic. Asta imi aduce aminte de un manuscris – monografie a unui sat din Bacau scrisa de unchiul mamei mele, care era invatator acolo. Prin 1930 asa. M-am simtit ca un intrus, intr-un univers total diferit de cel de azi si totodata eram fascinata de poveste si de limbajul de la vremea respectiva. Sa ai grija de ele
Nu-ti face probleme, o sa am mare grija de ele
Nice. Cartile astea au trecut prin incercari zdravene.
Mi se pare interesant ca fiecare zgarietura/pata/etc. are istoria ei, dar timpul si-a spus cuvantul si nimeni nu i-o stie. Asta daca nu cumva ai avut si tu contributia ta.
Acasa am doar cateva carti pentru copii care au avut de suferit pe vremea cand eram mica. In schimb, cele 2 de mai sus au ajuns la noi cand deja stiam ca books are friends
Uitîndu-mă la prima carte observ că are diacritice, ceea ce textele tale nu au (şi ar avea mare nevoie). Apoi uitîndu-mă la a doua văd că nu are diacritice, ceea ce e foarte ciudat, cred că e prima carte fără diacritice pe care o văd.
http://softset.ro/download_ac.html
Poţi folosi AutoCorect ca să bagi diacritice automat în posturile tale după ce le scrii. Hai că blogosfera se diacriticeşte, n-ai vrea să rămîi ultima, mai ales că ai un blog despre cărţi…
Merci de sugestie, dar raman tot la textele fara diacritice.
Ai vreo motivaţie raţională pentru această alegere ? Ai impresia că româna poate exista fără diacritice ? Ţi se pare că e mai “elegantă” aşa ?
Ce părere crezi că îşi face un vizitator despre blogul tău cînd ajunge pe el după ce a vizitat bloguri cu aceeaşi tematică, dar scrise cu diacritice, precum Bookblog, de exemplu ? Una nu prea bună. Pe măsură ce scrisul cu diacritice se răspîndeşte în blogosferă o să ai surpriza că o să-ţi scadă numărul de vizitatori.
O să zici că diacriticele astea, ce mare şmecherie, se înţelege şi fără ele. Poate, dar se pierde din “parfumul” textului, pe care şi tu îl apreciezi. Compară “tătuca” cu “tatuca”, a doua formă părînd că este un diminutiv al Mihaelei Tatu.
Şi mai e o treabă. Prin nefolosirea lor se menţine impresia despre internet că e un mediu de categoria a doua, inferior hîrtiei, cînd de fapt lucrurile stau exact invers.
Culmea, esti primul care se plange de lipsa diacriticelor.
E un blog cu impresii despre carti, nu am pretentia ca as scrii recenzii ca cei de pe bookblog si ca as fi un fel de alternativa la ziarele scrise. Cat timp e un blog personal 100%, pot sa scriu cum vreau.
Stii, chiar asta e frumusetea blogurilor: fiecare se exprima in felul sau.
In plus, e asa de usor sa apesi butonul ala cu X-ul rosu din dreapta sus, daca nu iti place ceva
Ah, inca ceva: pentru unii dintre noi, chiar nu conteaza cate page hits ai pe zi
Poţi să scrii cum vrei, nu ţi-a impus nimeni nimic. Doar că e ciudată sciziunea asta existentă în capul iubitorilor de literatură. Pe de o parte există cartea tipărită pe hîrtie, scrisă corect în ce priveşte ortografia şi pe de altă parte există siturile/blogurile de pe internet, unde ortografia poate fi luată “à la legère”, aşa ca în Balcani. O fi internetul mediul propice pentru manifestarea balcanismului românesc chiar şi în domeniul limbii ?
Se tot vorbeşte de apartenenţa României la Europa, dar mulţi români nu vor să intre în Europa, se încăpăţînează s-o ţină pe-a lor, adică “merge şi aşa”, că tot e în viziunea lor România fundătura culturală a Europei. Eu n-am văzut situri sau bloguri culturale (sau despre cărţi în general) scrise fără diacritice decît pe internetul românesc, pe cel cu adevărat european se scrie cu diacritice, indiferent de limba folosită (poloneză, franceză, maghiară, spaniolă, cehă, etc.).
Acolo se poate, dar în România indolenţa e mult prea mare… Şi asta cu toate că scrisul cu diacritice e un fel de poliţă de asigurare pentru viitor. Asta pentru că peste vreo 2-3 ani toate siturile vor avea diacritice şi nimeni nu va mai dori să citească texte fără diacritice. Aşa că textele bune, dar scrise în acest fel, nu vor mai avea nici o valoare în ochii potenţialilor cititori şi e păcate de asta pentru că o recenzie de carte este valabilă permanent, nu-şi pierde valoarea cu trecerea timpului.
P.S. Aia cu nepăsarea faţă de accesările zilnice am auzit de multe ori, dar niciodată spusă sincer. Am apăsat X-ul.
Eh, fiecare cu ale lui, ca doar nu oi fi eu singura cu obsesii de pe lumea asta.
Chiar e mare pacat ca nu crezi ca exista oamenii care fac anumite lucruri pentru ei si nu pentru “faima”.
Ps. Bine ai facut