Cea care alina
4 Dec

Editura Polirom, 2008
S-a ciocnit de soferi de taxi, mese in familie, scrisori-capcana, diferente de fus orar, insomnii, debandade, concursuri pierdute, santiere noroioase, o injectie cu Valium/potasiu/morfina, cimitire, morgi, cenusa, cabarete care se inchid, o abatie in ruine, renuntari, renegari, rupturi, doua supradoze, un avort, contuzii, prea multe enumerari, hotarari judecatoresti si chiar coreeni isterici.
Dar povestea nu e chiar asa de tragica. Lucrurile rele si urate se intampla in prima parte, apoi, de pe la mijlocul cartii, iti dai seama ca totul o sa fie bine. Recunosc, mi-a placut mai mult Impreuna. Povestea din Cea care alina e prea fantastica, prea frumos se leaga toate.
Asa… in prima parte ni se prezinta o familie relativ tipica pentru zilele noastre: el, 40 si ceva de ani, arhitect, mereu pe drumuri, mereu pe santiere; ea, frumoasa, businesswoman, il insala de cate ori are ocazia; fata ei, adolescenta cu probleme specifice. El, Charles, primeste la un moment dat o scrisoare din partea unui vechi prieten, Alexis, in care era anuntat ca mama acestui prieten, Anouk, a murit. Si de aici incolo urmeaza pagini pline de amintiri, nopti nedormite, sentimente care revin dupa atatia ani etc, etc, etc. Partea intai se termina cu Charles incercand sa se impace cu his inner demons.
Pana aici totul parea plauzibil, imi puteam cu usurinta imagina ce si cum. Dar ce se intampla apoi parca e desprins dintr-o poveste pentru copii. Si habar n-am de ce m-a deranjat asa mult ultima parte, cand eu sunt pro-povesti fericite. Poate pentru ca totul era exagerat, pentru ca nimic nu parea real. Era ca o telenovela in care stii sigur ca in ultimul episod, tipa saraca si frumoasa ajunge sa se marite cu tipul frumos si bogat. Sau poate ca m-am acrit de tot si nu mai cred ca “minuni” se pot intampla si la 40 de ani; ca persoana potrivita poate sa apara la orice varsta. Hai sa zicem ca se poate, dar cand are si ea o poveste de necrezut, pfff, pe bune ca e prea mult ![]()
Per total, nu prea mi-a placut, asta-i clar.










Comentarii recente