Rainbow Books

Sambata seara, dupa o plimbare lunga pe Lipscani, am intrat in Carturesti. Eu voiam doar sa le arat libraria mea preferata, jurandu-mi in sinea mea ca nu o sa cumpar nimic, dar normal ca m-a pus naiba sa ma uit la raftul cu reduceri si mi-am mai luat O limba comuna – e cartea aia pe care o imprumut, ma cert cu cel caruia i-am dat-o, nu o mai recuperez veci, asa ca am spus ca nu strica sa o am in dublu exemplar, in caz ca… Apoi am trecut la ceaiuri, desi, in ultimul timp, mi-am tot cumparat si din astea, ba am mai si primit cadou un ceai cat se poate de bun.

De la ceaiuri m-am mutat iar la carti, ca deh, cum sa nu ma uit la ce a aparut nou pe piata? Daca vad pe cineva citind in metrou si nu pot sa scriu pe CDG ce carte citea pentru ca nu am recunscut coperta?! Asa, ziceam de carti. Eram la rafturile cu autori romani cand am dat de Degete mici. Am eu un fetis cu cartile care mi-au placut mult: de fiecare data cand sunt intr-o librarie si le vad, le iau de pe raft, le tin in mana, ma uit la ele, le zambesc, le rasfoiesc, le mangai, le pun inapoi si sper sa fie cumparate de un cititor caruia sa-i placa la fel de mult cum mi-au placut mie.

Noah, si cum eram eu cu Degete mici in mana, vad Zilele regului – Filip Florian. Bine, pun D.M. inapoi pe raft, ma uit iar la cealalta carte, plec mai departe. Apoi, ca in desene, se invarte o rotita tare prafuita din mintea mea si apoi se aprinde beculetul. Ma intorc intr-o secunda la Zilele regelui, o smulg de pe raft si incep sa sar in sus si-n jos si sa strig in gura mare, sa auda tot Carturestiul: OMG, a aparut Zilele regelui! OMG, noua carte a lui Filip! OMG! OMG! OMG!!! *hyperventilating*

Prietenii mei s-au uitat rusinati la mine, cei care lucreaza in Carturesti mai aveau putin si ma rugau sa poftesc afara, ceilalti clienti s-au dat cu un pas inapoi. Credeti ca mi-a pasat? Da’ de unde! Am inceput sa le explic prietenilor ca citisem un interviu cu Filip in Cotidianul si ca acolo spunea ca urmeaza ca vineri sa apara cartea si uite, acum e sambata seara si eu am cartea!!! Ma rog, s-au facut ca nu ma aud, dar n-a contat, eu tot le-am spus ce mai scria in interviul ala, in timp ce inca saream pe acolo de bucurie.

Apoi, cum am platit cartile si ceaiul si am iesit afara, am rupt folia aia protectoare – Doamne, cat pot sa le urasc! – si am inceput sa citesc din Z.R. Pfff, eram topita dupa primele propozitii! Apoi acasa am citit cateva pagini, dar nu pot sa o citesc asa, in metrou – mai nou am timp pentru cititul meu doar in metrou! Asta e o carte care trebuie savurata, nu citita pe sarite. Am pus-o jos, langa pat, sa o vad in fiecare dimineata si in fiecare seara. E a mea, o am, ma asteapta cuminte. Promit ca imi fac timp pentru ea, cat pot de repede!

De mult nu am mai fost asa bucuroasa ca mi-am cumparat o carte. Asa bucurii sa tot am

Uite copilul cat de fericit e:

*ranjetul e bine ascuns in spatele cartii*

Ps. Dragos mi-a stricat toata bucuria in seara aia. Cica discutie:

- OMG, Dragos, ghici ce mi-am luat??????
- Nu stiu. Ce ti-ai luat?
- Zilele regelui! OMG, OMG, OMG!!!!!
- Ah, eu deja am citit-o pana la jumatate…

Bine ca ai fost tu mai rapid!