My books, my kids
20 Sep
Am primit o leapsa tare draguta de la Bookblog: “sa ne cunoastem prin intermediul cartilor pe care le citim” sau, mai degraba, show me yours, I’ll show you mine 
E un subiect destul de delicat cel a bibliotecilor personale, parerea mea. Numai eu stiu cu cat jind ma uit la cartile lui Jen de fiecare data cand merg la ea si cat de ciuda imi este ca ea are asa de muuuuulte carti si eu nu Sau cand mai trec pe la L. si vad atatea carti pe care si eu le vreau, dar ea le are deja si da, tot la ciuda ajung, desi ea e o scumpa si mereu imi spune ca pot sa imprumut orice care vreau.
Deci, pe locul 1 in topul invidiei ar veni numarul cartilor, apoi felul lor. Pe cand aveam un singur corp de biblioteca mi se parea ca am destul de multe carti. Erau inghesuite toate pe 4 rafturi, stateau unule peste altele, unele in fata altora. Normal ca pareau multe! Intre timp am mai imprumutat din ele, unele fara sa le mai primesc inapoi 
, pe altele le-am dat, iar cand am primit si cel de-al doilea corp de biblioteca, am observat ca sufla vantul prin rafturile mele.
Cand mai imi spune unul-altul “ce multe carti ai!”, imi vine sa-i rad in fata si sa-i spun sa se uite la White Noise, la luciat – chiar daca nu i-am vazut biblioteca, nici macar in poze, da’ imi cam imaginez ce are pe acolo 
, la Alex. Stefanescu – nici lui nu i-am vazut biblioteca, da’ am citit despre ea . Aia oameni cu “multe carti”, nu eu! Dar sa revenim…
In corpul din stanga, cel de mai sus, am asa: pe primele doua rafturi am carti in engleza, unele cumparate, multe primite de la Dana, o prietena de-a mamei. Cu aceasta ocazie ii si multumesc “oficial” pentru ca a facut copilul fericit, ba chiar era sa lesin de bucurie cand am vazut cele 6 volume din Harry Potter in pachet. Pe urmatoarele doua rafturi urmeaza cartile de la Humanitas, aranjate pe colectii si pe ordinea aparitiei in colectii, acolo unde am putut sa aflu ordinea Iar pe raftul de jos, in dreapta, sunt carti pe care le-am imprumutat de la prieteni si pe care urmeaza sa le citesc, sper eu, in viitorul apropiat.
Asa, mai departe. Pe raftul de sus am carti ale scriitorilor romani. Sunt multe, stiu. Unele le-am adus de acasa pentru ca trebuia musai sa le am la mine in biblioteca. Ma gandesc cu groaza ca poate peste 10-20-30 de ani nu o sa mai stie nici naibii de multi dintre autorii astia si copiii mei, daca o fi sa am, o sa se strambe cand o sa citeasca numele de pe coperti si o sa ma intrebe “mama, cine a fost nenea ala?” si eu o sa-i raspund ca “pe vremea mea era un scriitor foarte cunoscut, cartea e chiar misto – oare o sa se mai foloseasca misto pe atunci? – ai putea si tu sa o citesti”, dar el o sa ridice din spranceana si o sa-mi spuna ca “nu am timp de necunoscuti din astia” si eu o sa ma intristez si o sa-mi aduc aminte de cum am stat la lansare la coada sa iau autograf de la “necunoscuti din astia” si cat de fericita am fost ca am putut sa schimb cateva vorbe cu ei si… Mda, bine, gata.
Raftul Polirom e urmatorului, aranjat tot pe colectii si ordinea aparitiei in colectii. Am avut ceva de furca cu cartile din Proza XXI, – multe mai sunt, Doamne! – da’ m-am descurcat pana la urma. Apoi urmeaza carti de la diverse edituri, iar jos de tot sunt ceva resviste, Dilematecile, Noile literaturi si cartile din colectia Cotidianul.
Ziceam mai sus ca sunt invidioasa pe cei care au biblioteci cu carti multe si bune. Pai, cum sa nu fiu? Un bookaholic cu ce se lauda printre alti bookaholici? Nu cu ce carti a mai citit, pe cine a mai descoperit si, mai ales, cu ce biblioteca are? Noah, snobism sau nu, sunt mandra de my books, my kids, abia asept sa-i vad crescand si inmultindu-se si timp sa am sa ma ocup de toti, asa cum se cuvine.
Bonus pic:
Comentarii recente