O suta de ani de zile la Portile Orientului

15 Sep


Editura Polirom, colectia fiction-Ltd, 2007

In weekend am fost in Targu-Mures si aveam nevoie pe drum de o carte nu asa de greoaie ca Manhattan Transfer. Cum tocmai mi-am rearanjat cartile in biblioteca si autorii romani sunt la loc de cinste, am zis hai sa citesc un roman romanesc. Mi-am adus aminte ca Dragos m-a certat ca nu am luat O suta de ani de zile la Portile Orientului cu mine, in Atena, si ma gandeam sa ma revansez. Bine, nu e vorba doar de revansa aici: mi-a placut tare mult povestirea lui Ioan Grosan din antologia de texte erotice , mai mult, citisem Judetul Vaslui in NATO si mi-a placut la nebunie!

Am pufnit in ras inca de la primele pagini ale celor O suta de ani de zile la Portile Orientului. Am redescoperit aceeasi ironie, acelasi haz de necaz si aceleasi exagerari ale naravuri romanesti ca in Judetul Vaslui… Imi place la nebunie stilul lui Ioan Grosan, ii dau un 10* pentru asta. Fiind roman istoric, ma rog, cartea e presarata cu arhaisme si regionalisme si m-am bucurat ca un copil cand mai dadeam peste cate un cuvant de prin Maramu’, pe care nu m-as fi asteptat sa-l vad in vreo carte nici in ruptul capului :D Apropo, Ioan G. e din Satulung, de langa Baia Mare, teoretic e ca si cum am fi vecini :))

- Acuma nu-ti fie cu suparare, marite Doamne, ca-mi las gura mai sloboda, da’ parca si ‘mneata prea stateai toata ziua cu nasu-n carti! – grai spatarul Vulture catre cel gras cu caciula de jder. ‘Mneata citeai si noi strangeam darile. Dreptate era asta? Veneau lesii, ‘mneata citeai. Parjoleau tatarii, ‘mneata citeai. Prapadeau cazacii, ‘mneata scriai. Noroc c-au venit turcii si te-au schimbat, ca eu unul ma saturasem.

- Am vrut sa fiu luminat, se tangui cel cu caciula de jder, abia tinandu-se pe cal. N-am vrut sa stai capete, am vrut sa le luminez.

- Capul luminat sabia il taie – grai spatarul Vulture cu ochii in departare. Daca nu-l tai dumneata, il taie altii. Capete sa fie, ca sabii sunt destule.

Pe parcursul celor 230 de episoade scurte am tot dat peste tot felul de astfel de pastise, dupa cum bine a observat si Dragos, motiv pentru alte ture de ras. Pe de alta parte, cartea nu e asa de light si de comica; chiar daca actiunea se petrece in secolul al XVII-lea, cand ne aflam sub semnul semilunii turcesti, autorul lasa sa-i scape si cate-o secera pe ici pe colo, semn al vremurilor ce vor urma. Iar in ceea ce priveste vremurile din carte, o debandata totala, ce mai: domnii sunt maziliti fara vreun motiv anume, sunt apoi pusi iar pe tron si tot asa; peschesurile ajung sa fie platite si-n miere sau barabule; granitele se muta-ntr-o veselie.

O carte mai potrivita nici ca puteam sa citesc weekendul asta. Cred ca ma las, pe moment, de Manhattan Transfer si ma apuc de alta carte care sa-mi placa pe bune.

[...] abia acum imi dadu el seama cate carti citise Metodiu cu banii luati pe oile vandute. Vorba ceea: ai oi, ai parte; ai parte, ai carte; ai carte, mare branza!

Ps. Dragos a scris aici despre carte.