Rainbow Books

Cu Pulbere de stele si Neverwhere mi-am facut doar incalzirea pentru American Gods. Primele doua carti mi-au placut mult, cea din urma este de-a dreptul minunata! Am avut norocul sa primesc cartea cu author’s preferred text, intr-o editie cat se poate de frumoasa. Asa de multa lume mi-a spus de American Gods, ca daca mi-au placut celelalte carti ale lui Gaiman, sigur o sa imi placa si asta, dar nu am putut sa o citesc atunci cand toata lumea o citea; am lasat sa treaca un pic din Gaiman fever ca sa ma apuc de ea. Pe de alta parte, oricat de frumoasa e editia pe care o am, cartea e… mare. Nu am mai citit de mult timp un roman de 640 de pagini, asa ca mi-a fost cam greu sa ma apuc de ea, stiind ca imi va lua ceva timp pana sa o termin. Asta a fost la inceput… dupa 20 de pagini as fi citit din ea saptamani intregi.

Imi place cum Gaiman introduce fantasticul in viata de zi cu zi. Ai impresia ca citesti despre o zi obisnuita din viata lui Shadow, dar dai peste personaje care mai de care mai fantastice, incepand cu Wednesday si terminand cu Mr World. Zeii se plimba linistiti, sau nu prea, prin America, dar putini sunt cei care ii recunosc. Au fost adusi cu sute, mii de ani in urma, in America, de cei care credeau in ei. Au fost adusi din toate colturile lumii, dar acum sunt aproape uitati; America nu e o tara prielnica zeilor. In plus, pe zi ce trece apar zei noi, zei ai tehnologiei si informatiei, care nici nu vor sa auda de cei vechi. Iar cum cei vechi simt ca pierd in ce in ce mai mult teren in fata celor noi… ei bine, tot ce pot sa va spun e ca urmeaza o furtuna cum nu a mai fost alta.

Shadow este ca un pion pe care tabara celor vechi incearca sa-l tina cat mai mult pe tabla de joc, in vreme ce tabara celor noi incearca sa-l scoata afara, daca nu pot sa-l convinga sa li se alature. Din fericire pentru el, are ajutorul Laurei , sotia lui moarta si nu prea. Nu e usor sa lucreze pentru Wednesday, dar cum Shadow e the good guy, pana la urma face fata tuturor cererilor si excentricitatilor batranului sau angajator.

Mi-au placut drumurile prin America pe care le-au facut, povestile despre zei si jertfe, fatasticul pe care l-am gasit in fiecare pagina. Am terminat cartea de 3 zile, dar inca am impresia ca sunt acolo, cu ei. E minunat sentimentul asta ca esti intr-o carte, chiar dupa ce ai terminat-o. Inca nu am reusit sa intru in atmosfera altei carti; am inceput 2 si le-am abandonat dupa primul capitol. Mi-ar placea ca toate cartile pe care le citesc fie asa, sa fie magice.