Polirom, 2008
De ce mi-a placut de Dzsátá mai mult decat oricare alt personaj-copil:
pentru ca e un copil tare sensibil, bine-crescut si curajospentru ca s-a trezit o data la 5 dimineata ca sa mearga sa fure lalele pentru mama lui, pentru ca stia ca tatal sau mereu ii aducea lalele la aniversarile casatoriei lorpentru ca ii este dor de tatal sau, care a fost dus la Canal, dar chiar si dupa ce nu mai primeste nici o veste de el, Dzsátá tot crede ca se va intoarce acasapentru ca este cat se poate de naiv; atat de naiv incat sa ii creada pe muncitori cand i-au spus ca un anume Csákány este tatal luipentru ca desi ii este frica de Prodan cel Mare, nu arata astapentru ca s-a indragostit de Iza, tocilara claseipentru ca nu a vrut sa triseze la concursul dintre scoli, chiar daca stia care sunt consecintele daca face mai mult de 60 de punctepentru ca nu si-a judecat niciodata bunicii, chiar daca acesti o urau pe mama lui si refuzau sa vorbeasca despre tatal lui, fiul lorpentru ca avut aceleasi sentimente de furie si egoism pe care le-as fi avut si eu, cand mama lui i-a dat din tunelul de piure de castane si baietelului care venise sa vanda linguri si umeraseMi-a placut mai mult decat Luca, ceea ce e ceva. Daca o sa am un baiat, mi-ar placea sa-l cheme Luca si sa fie ca Dzsátá. Si nu glumesc.
Comentarii recente