Jurnal de bookaholic

8 Apr

08.04.2007

Am ramas ieri noapte fara curent. S-a ars ceva la panoul electric si, dintr-odata, m-am trezit pe intuneric, fara calculator, internet, lampa si alte asemenea lucruri indispensabile unei nopti normale. Nu putea nici sa merg la culcare la ora 11; abia ma trezisem pe la 9. Am sunat singura persoana care stiam ca e treaza la ora aia si care stiam ca o sa faca misto de mine, deci o sa ma binedispuna. Dupa ce am terminat cu injuratul, rasul, barfitul, m-am vazut iar singura, pe intuneric. In stilu-mi caracteristic, nu dispun de prea multe lucruri utile, cum ar fi o lanterna. Mi-am adus aminte de doua lumanari parfumate pe care le primisem in urma cu cateva luni si care adunau praf pe mobila, asa ca le-am folosit.

Lumina chioara, datatoare de dureri de ochi. Dar tot am reusit sa citesc vreo 20 de pagini din Jurnalul lui Jeni. Am ajuns la 1940, dar merge greu. Nu ca nu mi-ar placea, dar mi se pare obositor sa citesti luni din viata unui om in cateva minute, ani in cateva ore. Sunt multe persoane, multe concerte, carti cat incape, piese de teatru, filme, e multa viata in jurnalul asta, chiar daca ei nu i se pare. M-am gandit daca eu si Jeni am fi putut fi prietene. Nu, nu cred. Lui Jeni nu i-ar fi placut de mine. M-ar fi considerat inculta si snoaba, o persoana care nu si-ar fi pierdut timpul. Daca ma gandesc bine, nici eu nu cred ca as fi placut-o; m-ar fi intimidat prea tare. Dar cred ca as fi admirat-o. Da, mai mult ca sigur.

Cand am inceput sa nu mai vad bine am suflat in lumanari si m-am culcat. Evident, nu am putut sa adorm, asa ca m-am tot invartit de pe o parte pe alta si m-am gandit la tot felul de tampenii. Intr-un final am adormit.

Dimineata am rezolvat, pe moment, problema cu panoul electric. Un vecin, printre injuraturi si ridicatul pantalonilor peste tricou, a mesterit ceva la el si acum am iar curent. Dar tot va trebuie sa schimb panoul.

Dupa serviciu m-am intalnit cu Spadez sa facem schimb de carti. Dat inapoi Good omens, primit Plansul lui Nietzsche si primul Orbitor. Si daca tot aveam companie, am mers pana la Anthony Frost sa imi iau lanterna pentru citit. Nu am vrut sa ma prinda inca o pana de curent fara asa ceva. Bine, mi-as fi putut cumpara o lanterna obisnuita, dar I’m a book snob, asa ca mi-am facut damblaua. Lanterna e chiar misto, se vede bine pe intuneric, e cat se poate de folosibila in cazuri din astea disperate. Si imi place la nebunie cum se pliaza si se face mica, mica, mica.

Ma duc sa mai citesc ceva, m-am plictisit sa incerc sa scriu serios.