.

4 Apr

Jeni e minunata!

Sunt de o nervozitate stupida si, aparent, cel putin fara cauza. Asta m-apuca subit. Sunt tentata sa tip, sa bat pe cineva, sa-mi frang mainile. Imi simt inima stransa in gheare invizibile. O adevarata panica ma locuieste. Sufar ingrozitor si, cand caut cauza, n-o gasesc.

Am citit pentru a cincea oara – cred – primul volum din La Medeleni. E un roman pe care-l “simt”. Singura carte care vibreaza intr-un colt al inimii mele chiar cand nu ma gandesc la ea. Daca Olguta e un personaj creat de autor – ceea ce nu cred, caci eu cred ca el exista -, Ionel Teodoreanu e un geniu, caci cu adevarat acest volum, care de altfel nu e in intregime decat Olguta, este o capodopera. Esti inundat de un ras care te scalda intreg, pentru ca dupa cateva pagini sa te apuce o ingrozitoare durere de cap datorita efortului pe care-l faci sa-ti retii lacrimile (ce vrei, sunt o tanara de 17 ani facuta sa planga pentru nimicuri).

Sunt prosti, stupizi, vulgari, grotesti, burghezi, marginiti, cramponi, nedelicati, plicticosi, animale. Mi-ar face o placere nebuna sa-i scuip. Ma sufoc cu adevarat in acest mediu. Cine oare ma va scoate de aici?

O zi intreaga ca sa citesc numai 50 de pagini. Faliment curat.

Imi petrec zilele intre carti si alte lucruri inca si mai inutile.

Jeni Acterian – Jurnalul unei fete greu de multumit 1932-1947