.

3 Mar

A doua zi dimineata, cand ei dadeau cu tarnacopul, iar eu n-aveam cu cine sa ma joc, am luat primul volum si l-am deschis cu frica. Si aveam dreptate. Cartile, cum aveam sa aflu mai tarziu, au si ele capcanele lor. Cel mai greu a fost cu prima pagina, apoi am citit toate cele patru volume. Cu nesat, incet, recitind paginile preferate, zi de zi, pana seara, cand ei se reintorceau la baraci, iar eu dintr-o lume imaginara in care calcam cu pasiune pe urmele adevaratului Jean-Valjean. A fost prima carte. In afara Bistritei nu fusesem inca niciunde si facusem dintr-o data “fabuloasa” descoperire a calatoriei cu mintea, propria mea minte. Bucurie adevarata, pe care nu ti-o poate lua nimeni.

Adrian Sangeorzan – Circul din fata casei