Rainbow Books

Lastarul meu de portocal

Wednesday ~ October 31st, 2007 22:43 by ionuca Posted in 2007, Recomandari

Humanitas, Raftul intai, 2004

Ca tot a venit sezonul in care imi miros mainile, gentile, cartile si camera a portocale, ce alta carte cu un titlu mai bun puteam sa aleg? Nu am citit prezentarea de pe ultima coperta, dar mi-am imaginat ca o sa dau peste o carte in care vara nu se mai termina niciodata, cu portocale pe care le culegi direct de pe crengile copacului, apoi te asezi in iarba, le mirosi, decojesti si musti cu pofta, cu copii care zambesc si care se joaca sotron in fata ta, cu iubiri adolescentine si naive, cu miros de portocale la fiecare pagina.

Uhm, a fost o carte atat de trista si am plans mult in timp ce o citeam!!! Iar ca de fiecare data cand dau peste astfel de carti imi promit ca o sa ma detasez de ceea ce citesc, ca nu sa-mi pese de ce patesc personajele, ca nu o sa mai plang etc. Inca sunt in faza in care-mi promit

Imi era asa mila de micutul Zezé. Era doar un copilas de 5 ani, ce-i drept, destul de neastamparat, dar de ce ii spuneau oamenii mari si uraciosi ca il are pe Diavol in el? E normal ca la varsta lui sa faca pozne, dar pana la a gandi despre el ca “nu-s bun de nimic. Sunt foarte rau. De asta se naste diavolul pentru mine in zi de Craciun si nu primesc nici un cadou. Sunt o napasta. O mica napasta. Un caine. Un ticalos ordinar. Una din surorile mele a zis ca ceva atat de rau ca mine nici nu trebuia sa se fi nascut…”. Saracul Zezé… saracul copilas. Era un copil precoce, care ii uimea pe cei din jur cu istetimea lui. Dar asta nu-i impiedica sa-l bata de fiecare data cand facea cate-o rautate. Inteleg ca nici familiei lui nu-i era chiar usor - tatal somer, multi copii de intretinut, dar de ce isi revarsau toata furia pe bietul copil?

- Repeta cantecul.
- E un tango la moda. Imi doresc o femeie goala…
O palma m-a plesnit peste obraz.
- Mai canta o data.
- Imi doresc o femeie goala…
Alta palma, alta si inca una. Lacrimile imi tasneau din ochi fara sa vreau.
- Haide, mai canta.
- Imi doresc o femeie goala…

Fata aproape ca-mi amortise, era strivita. Ochii mi se deschideau si inchideau imediat la loc sub impactul palmelor. Nu stiam daca trebuie sa ma opresc sau sa-i dau ascultare… Dar in durerea mea am hotarat ceva. Va fi ultima bataie pe care am s-o incasez, va fi ultima chiar de-ar fi sa mor pentru asta.

Cand s-a oprit un pic si mi-a poruncit iar sa cant, n-am mai cantat. L-am privit pe tata cu un imens dispret si i-am spus:
- Asasinule!… Omoara-ma o data. Ocna o sa fie razbunarea mea.

Cuprins de furie, abia atunci s-a ridicat din balansoar. Si-a descheiat cureaua. Cureaua aceea care avea doua inele de metal, si a inceput sa ma insulte apoplectic. M-a facut caine, porc, ticalos vagabond, daca asa vorbesti cu tatal tau.

Cureaua zbarnaia cu o forta a naibii pe corpul meu. Parca ar fi avut o mie de degete care ma nimereau pretutindeni. Am cazut jos ghemuindu-ma in coltul peretelui. Eram convins ca o sa ma omoare.

Cum sa nu plang si sa nu-mi vina sa-l iau pe micul Zezé in brate, sa fug cu el departe si sa-i spun ca nu mai trebuie sa-si faca probleme, ca nu o sa-l mai bata nimeni niciodata si ca in fiecare zi de Craciun va avea un cadou doar pentru el? Iar cand, intr-un final, isi gaseste si el un prieten, cineva care-l apreciaza si il iubeste si care are grija de el… nici nu vreau sa-mi aduc aminte cum se termina cartea.

Nu stiu daca sa duc sau nu cartea la Schimb de carti. Nu as vrea sa fac pe nimeni sa planga, dar mi-ar placea ca Zezé sa aiba si alti prieteni, cat mai multi daca se poate. Hmmm… ma mai gandesc ce fac cu ea.

1 Comment

:)

Wednesday ~ October 31st, 2007 0:42 by ionuca Posted in Uncategorized

Ce imi plac coincidentele de genul asta!

2 Comments

Pulbere de stele

Sunday ~ October 28th, 2007 15:04 by ionuca Posted in 2007, Recomandari

Tritonic, Fiction.ro, 2007

Neil Gaiman e alt autor pe care l-am “ignorat” pana acum desi Puck si Jen mi-au spus ca o sa-mi placa. Dar dupa ce am asistat la o discutie cat se poate de captivanta despre Pulbere de stele, mi-am spus ca e timpul sa vad si eu ce e cu Gaiman asta.

Si bine am facut! Am stiut ca-mi place cartea inca de la primele pagini. Relatia mea cu genul fantasy a fost destul de limitata pana acum; am citit cateva Discworld-uri, Harry Potter-urile, Thursday Next-urile, Retetarium-ul lui Gurgu , Zatul, Teodosie cel Mic [oare pot sa le incadrez aici? ] si cateva carti pentru copii - Peter Pan, The wonderful wizard of Oz si ce oi mai fi citit si cam atat. De placut mi-au placut toate, dar nu m-am gandit niciodata sa ma apuc serios de citit fantasy. Dar cred ca o sa ma abonez la biblioteca lui Jen

Si acum cate ceva despre Pulbere de stele. Un zid desparte satul Wall de Tara Zanelor. Iar in zid se afla o deschizatura care e pazita zi si noapte de sateni ca nu cumva cineva sa treaca dincolo. Doar o data la 9 ani, cand are loc un balci pe campia din Tara Zanelor, oamenii pot sa se plimbe linistiti si de cealalta parte a zidului. Si, evident, in tara aia de basm se intampla lucruri neobisnuite. Asta urmeaza sa afle si Tristran Thorn cand va pleca in cautarea unei stele cazatoare pe care sa o aduca inapoi fetei pe care o iubeste. Dar Tristran nu stie adevarul despre originea sa, nici nu se asteapta ca steaua sa fie de fapt o fata! E un fel de drum initiatic, presarat cu capcane si probe peste care eroul trebuie sa treaca cu brio ca la final sa primeasca ceea ce merita pentru vitejia si istetimea de care a dat dovada. Da, se foloseste reteta traditionala a basmelor si chiar daca stiam ca in cele din urma totul o sa fie bine, asta nu m-a impiedicat sa ma bucur de cartea asta.

Pulbere de stele e o poveste atat de draguta si de frumoasa si cu happy end si ah, e exact cum imi plac mie cartile. *da, am o slabiciune pentru povestile care se termina cu bine, e vreo problema? * Si ma bucur tare mult ca prima mea intalnire cu Neil Gaiman a fost una mai mult decat placuta si acum abia astept sa citesc si alte carti scrise de el

- Sa ma marit cu tine? repeta ea, fara sa-i vina sa creada. Si de ce m-as marita cu tine, Tristran Thorn? Ce poti tu sa-mi dai?
- Sa-ti dau? spuse el. Victoria Forester, m-as duce in India pentru tine si ti-as aduce colti de elefanti, perle mari cat degetul tau si rubine cat oul de pitulice. M-as duce in Africa si ti-as aduce diamante cat o minge de cricket. As descoperi izvorul Nilului si i-as da numele tau. M-as duce in America - pana la San Francisco, la campurile aurifere - si nu m-as intoarce pana n-as avea greutatea ta in aur. Apoi as aduce aurul aici si ti l-as pune la picioare. As calatori pana-n tarile nordice indepartate, daca mi-ai spune tu, si as ucide ursi polari puternici si ti-as aduce blana lor.

Ps. daca are cineva Gaiman in engleza si e dispus sa-mi imprumute, va rog sa ma anuntati Promit sa am mare grija de carti

5 Comments

Insuportabila usuratate a fiintei

Saturday ~ October 27th, 2007 12:51 by ionuca Posted in 2007, Le-as reciti oricand!

Humanitas, 2005

Mi-a placut asa de mult cartea asta!!! Abia astept sa inceapa discutiile pe Bookaholics despre ea. Daca ar fi fost cartea mea, as fi tocit de nenumarate ori varful creionul tot subliniind citate si fraze si as fi pus multe semne de exclamatie la unele pasaje. Iar eu nu fac asta niciodata! Da, frumoasa cartea.

3 Comments

Festival de literatura

Thursday ~ October 25th, 2007 10:59 by ionuca Posted in Recomandari

no name fest

(editie inaugurala 26-28 octombrie 2007, Club A, Bucuresti)

Dedicata mijloacelor alternative de expresie literara si vocilor “neoficiale” ale noii literaturi, manifestarea va propune trei zile pline de l-i-t-e-r-a-t-u-r-a, video-poeme, audio-books, experiment, performances, recitaluri, prezentari de bloguri & reviste culturale independente si noi proiecte editoriale [no name, melciclopedia, tz-shirt].

Programul il gasiti aici. Abia astept sa merg!

No Comments

.

Wednesday ~ October 24th, 2007 14:58 by ionuca Posted in Citate

Dar mai era si altceva, ce avea darul sa-l inalte peste ceilalti: pe masa lui se afla o carte deschisa. In aceasta carciuma nimeni nu mai deschisese vreodata o carte pe masa lui. Pentru Tereza, cartea era semnul de recunoastere al unei confrerii secrete. Impotriva lumii grosolane care o inconjura, nu dispunea, de fapt, decat de o singura arma: cartile, pe care le imprumuta de la biblioteca municipala; cu predilectie, romane; citise o multime - incepand cu Fielding si sfrasind cu Thomas Mann. Aceste carti ii ofereau sansa unei evadari imaginare, care o smulgea dintr-o viata ce nu-i aducea nici o satisfactie; dar mai avea pentru ea si o alta semnificatie, si anume, de simplu obiect: ii placea sa se plimbe pe strada cu o carte la subsuoara. Pentru ea aceasta cartea avea aceeasi importanta pe care o avea bastonul elegant pentru un dandy din secolul trecut. Pe scurt, o deosebea de ceilalti.

Milan Kundera - Insuportabila usuratate a fiintei

No Comments

One flew over the cuckoo’s nest

Saturday ~ October 20th, 2007 17:36 by ionuca Posted in 2007, Books in English, So und so

Pe cand am inceput si eu sa ma obisnuiesc cu personajele, sa devina totul din ce in ce mai interesant, gata, s-a terminat cartea Cred ca 4 carti cu nebuni intr-un an sunt prea multe. Nu trebuia sa o citesc acum si nu trebuia sa ma astept sa-mi placa. Stiu multi carora le-a placut foarte mult cartea asta. Uhm, nu sunt unul dintre ei.

Drept sa spun, Girl.Interrupted a fost mult mai faina. Poate si pentru ca e o poveste adevarata si, evident, viata bate fictiunea. Am fost surprinsa sa descopar cateva lucruri comune intre cele doua carti. Lisa si McMurphy sunt personalitati puternice care ii influenteaza pe cei din jurul lor, nu dau doi bani pe regulile spitalului si fac tot posibilul sa le incalce. Nu se poate sa nu-ti placa de cei 2 Iar Mrs. McWeeny e o varianta my light a ‘Big Nurse’ Ratched.

Am incercat ieri-noapte sa ma uit si la film, dar nu am reusit. Cei drept, nici nu prea aveam chef de el… O sa ma mai uit candva saptamana viitoare. Poate atunci o sa-mi placa. Gata, imi duc raceala inapoi in pat.

6 Comments

NL, nr 9

Saturday ~ October 20th, 2007 13:28 by ionuca Posted in Dilemateca & Co

Noua literatura, numarul 9: cumparat *din pasaj de la Universitate*, citit, zambit *ce mult imi place rubrica Mariei Manolescu!!!.

2 Comments

Orasul si cainii

Sunday ~ October 14th, 2007 13:53 by ionuca Posted in 2007, Recomandari

E 11:43, duminica dimineata. E mult prea devreme pentru mine, nu mi-am baut nici ceaiul, dar a trebuit sa ma trezesc pentru ca a venit un nenea sa repare ceva in cealalta camera. Dar totusi, chiar duminica?! In fine, il las pe nenea sa isi faca treaba si ma duc sa pun apa la fiert.

Gata ceaiul si gata si Orasul si cainii. Aproape ca terminasem cartea vineri, in metrou, in drum spre Romana. Mai aveam vreo 10-12 pagini cand am ajuns acolo si as fi vrut sa mai merg in 2-3 statii cat sa termin de citit. Dar, in acelasi timp, am fost suparata cand am vazut ca urmeaza sa ajung la final

Nu am dormit cu cartea sub perna cum a facut Puck, dar mi-a placut mult de tot. De Llosa m-am indragostit vara asta citind Caietele lui don Rigoberto. M-am certat pentru ca nu l-am descoperit mai repede, dar sper sa am timp sa recuperez

Actiunea din Orasul si cainii se petrece in Lima, la colegiul militar Leoncio Prado. Nu as fi crezut niciodata ca o carte despre viata intr-un colegiu militar ar putea sa-mi placa atat de mult. Am gasit o lume plina de violenta, abuzuri, o lume a celor puternici, in care cei slabi sunt continuu umiliti. Dar Llosa m-a facut sa traiesc cartea, sa fiu si eu acolo, sa alerg la incolonare, sa salut superiorii, sa astept zilele de perimisie, sa indur viata din dormitoare. Am inchis ochii la anumite pasaje, mi s-a facut mila de Sclav, as fi vrut ca Jaguarul sa fie pedepsit pentru ce a facut si m-am bucurat ca Antonio a terminat cu bine colegiul.

Lucrul care m-a socat cel mai tare a fost botezul pe care cainii - bobocii din primul an, il primeau la intrarea in colegiu.

Si pe urma l-au scos din dormitor si l-au dus pe stadion; nu-si mai putea aminti daca era zi sau noapte. Aici l-au dezbracat si glasul i-a ordonat sa inoate pe spate in jurul terenului de fotbal, pe pista de atletism. Apoi l-au dus intr-un dormitor al anului IV si a fost pus sa faca mai multe paturi, sa cante si sa danseze pe un dulap, a imitat diferiti actori de film, a dat cu crema si a lustruit mai multe perechi de ghete, a sters cu limba dalele de pe jos, a facut dragoste cu o perna, a baut urina, dar toate astea intr-o stare febrila, de vertij; si brusc, s-a pomenit in sectie, intins in patul lui, gandindu-se: “Jur c-o sa scap eu de aici. Chiar maine.” Dormitorul era cufundat in liniste. Baietii se uitau unii la altii si, cu toate ca fusesera batuti, scuipati, manjiti cu vopsea si urina, se tineau seriosi si ceremoniosi. Chiar in acea noapte, dupa ce s-a sunat stingerea, s-a nascut Cercul.

Din Cerc au facut parte, la inceput, toti cei 32 de baietii din sectia lor, apoi au ramas doar 4: Cava, Jaguarul, Arróspide si Vallano. Erau un fel de cei 4 muschetari, toti pentru unul si unul pentru toti. Faceau contrabanda cu bautura si tigari, furau subiectele de examene si apoi le vindeau colegilor, sareau gardul colegiului si mergeau la prostituate. Bine, mai toti se indeltniceau cu astfel de activitati extrascolare, iar profesorii si cei care erau raspunzatori de bunul mers la colegiului habar n-aveau de ce se intampla in dormitoare dupa ce se da stingerea. Duceau o adevarata viata de noapte.

Mi-a placut foarte mult alternanta de planuri: colegiu - copilaria lui Alberto - colegiu - copilaria lui Ricardo [Sclavul] - colegiu - copilaria Jaguarului si tot asa. Cei trei sunt personajele principale, era normal sa insiste asupra lor. A fost o carte atat de serioasa, de grava, doar finalul ce a mai indulcit-o cat de cat. Sau poate ca nu: Jaguarul nu a fost pedepsit, Alberto s-a dovedit a fi un las si un turnator, iar Gamboa a renuntat sa mai lupte pentru a afla adevarul in cazul Ricardo Arana. Cel putin au scapat de colegiul militar.

… amintirea colegiului ii mai trezea inca inevitabila senzatie sumbra si ostila in fata careia spiritul sau se crispa ca o mimoza in contact cu pielea umana. Numai ca indispozitia era din ce in ce mai scurta, un minuscul bob de nisip in ochi, si iarasi se simtea bine. Cu doua luni in urma, daca ii aparea in minte colegiul Leoncio Prado, proasta dispozitie dura, confuzia si scarba il asediau toata ziua. Acum isi putea aminti multe lucruri de parca ar fi vorba de episoade dintr-un alt film.

Nu pot decat sa ma bucur ca nu stau intr-un camin/internat si ca am schimbat la timp liceul

6 Comments

O istorie a lumii in 10 capitole si jumatate

Sunday ~ October 7th, 2007 23:39 by ionuca Posted in 2007, So und so

Editura Rao, colectia Rao contemporan, 2003

Intr-un final am reusit sa termin de citit cartea asta. Nu stiu de ce ma tot incapatanez sa citesc scriitori care nu-mi plac. La o ora de engleza am dat peste un pasaj din carte si mi-a placut la nebunie si voiam neaparat sa citesc si continuarea. Oompa mi-a adus-o la Schimb de carti si am economisit 13 lei care altfel s-ar fi dus pe o carte pe care am aflat ca nu o doresc in biblioteca - multumesc

Asa… prima dezamagire a fost cand am vazut ca nu e roman, ci sunt povestiri. Din cele 10 povestiri, Pasagerul clandestin a fost cea care mi-a placut cel mai mult [pasajul respectiv era de acolo], iar Razboaiele religioase si Visul au fost si ele dragute. Celelalte au fost tipice Julian Barnes: ma plictiseau, nu reuseam sa fiu atenta, tot ma uitam la numarul paginii si voiam doar sa termin odata cu ele. Chiar nu stiu de ce ma incapatanez sa termin de citit [aproape] toate cartile de care ma apuc. Am o colega de facultate care mi-a spus ca ea dupa primele 100 de pagini isi da seama daca merita sau nu sa citeasca in continuare cartea respectiva. Eu ma simt vinovata daca nu citesc o carte pana la capat, parca nu i-am dat sansa pe care orice carte o merita. Chiar trebuie sa mi se para incredibil de plictisitoare/enervanta/altele ca sa spun “nu citesc mai mult din cartea asta nici moarta!”.

In alta ordine de idei, spre deosebire de ce ma asteptam, exista elemente comune in toate cele 10 povestiri, referiri fie la Noe - potop - arca - cari, fie erau prezente barci, vapoare, alte ambarcatiuni. Dar oricat m-am straduit sa-mi placa, scorul ramane tot 3-7 [povestiri care mi-au placut vs cele care nu mi-au placut]. Acum sunt intr-o mare dilema: am pe reader Love etc si Flaubert’s parrot - oare sa le dau si lor o sansa sau doar imi pierd timpul cu un autor care tot nu o sa-mi placa?

Ps. Traducerea cartii mi s-a parut excelenta!!! Ma inclin in fata domnului Radu Paraschivescu!

14 Comments