Lastarul meu de portocal
31 Oct
Humanitas, Raftul intai, 2004
Ca tot a venit sezonul in care imi miros mainile, gentile, cartile si camera a portocale, ce alta carte cu un titlu mai bun puteam sa aleg? Nu am citit prezentarea de pe ultima coperta, dar mi-am imaginat ca o sa dau peste o carte in care vara nu se mai termina niciodata, cu portocale pe care le culegi direct de pe crengile copacului, apoi te asezi in iarba, le mirosi, decojesti si musti cu pofta, cu copii care zambesc si care se joaca sotron in fata ta, cu iubiri adolescentine si naive, cu miros de portocale la fiecare pagina.
Uhm, a fost o carte atat de trista si am plans mult in timp ce o citeam!!! 
Iar ca de fiecare data cand dau peste astfel de carti imi promit ca o sa ma detasez de ceea ce citesc, ca nu sa-mi pese de ce patesc personajele, ca nu o sa mai plang etc. Inca sunt in faza in care-mi promit 
Imi era asa mila de micutul Zezé. Era doar un copilas de 5 ani, ce-i drept, destul de neastamparat, dar de ce ii spuneau oamenii mari si uraciosi ca il are pe Diavol in el? E normal ca la varsta lui sa faca pozne, dar pana la a gandi despre el ca “nu-s bun de nimic. Sunt foarte rau. De asta se naste diavolul pentru mine in zi de Craciun si nu primesc nici un cadou. Sunt o napasta. O mica napasta. Un caine. Un ticalos ordinar. Una din surorile mele a zis ca ceva atat de rau ca mine nici nu trebuia sa se fi nascut…”. Saracul Zezé… saracul copilas. Era un copil precoce, care ii uimea pe cei din jur cu istetimea lui. Dar asta nu-i impiedica sa-l bata de fiecare data cand facea cate-o rautate. Inteleg ca nici familiei lui nu-i era chiar usor – tatal somer, multi copii de intretinut, dar de ce isi revarsau toata furia pe bietul copil?
- Repeta cantecul.
- E un tango la moda. Imi doresc o femeie goala…
O palma m-a plesnit peste obraz.
- Mai canta o data.
- Imi doresc o femeie goala…
Alta palma, alta si inca una. Lacrimile imi tasneau din ochi fara sa vreau.
- Haide, mai canta.
- Imi doresc o femeie goala…Fata aproape ca-mi amortise, era strivita. Ochii mi se deschideau si inchideau imediat la loc sub impactul palmelor. Nu stiam daca trebuie sa ma opresc sau sa-i dau ascultare… Dar in durerea mea am hotarat ceva. Va fi ultima bataie pe care am s-o incasez, va fi ultima chiar de-ar fi sa mor pentru asta.
Cand s-a oprit un pic si mi-a poruncit iar sa cant, n-am mai cantat. L-am privit pe tata cu un imens dispret si i-am spus:
- Asasinule!… Omoara-ma o data. Ocna o sa fie razbunarea mea.Cuprins de furie, abia atunci s-a ridicat din balansoar. Si-a descheiat cureaua. Cureaua aceea care avea doua inele de metal, si a inceput sa ma insulte apoplectic. M-a facut caine, porc, ticalos vagabond, daca asa vorbesti cu tatal tau.
Cureaua zbarnaia cu o forta a naibii pe corpul meu. Parca ar fi avut o mie de degete care ma nimereau pretutindeni. Am cazut jos ghemuindu-ma in coltul peretelui. Eram convins ca o sa ma omoare.
Cum sa nu plang si sa nu-mi vina sa-l iau pe micul Zezé in brate, sa fug cu el departe si sa-i spun ca nu mai trebuie sa-si faca probleme, ca nu o sa-l mai bata nimeni niciodata si ca in fiecare zi de Craciun va avea un cadou doar pentru el? Iar cand, intr-un final, isi gaseste si el un prieten, cineva care-l apreciaza si il iubeste si care are grija de el… nici nu vreau sa-mi aduc aminte cum se termina cartea.
Nu stiu daca sa duc sau nu cartea la Schimb de carti. Nu as vrea sa fac pe nimeni sa planga, dar mi-ar placea ca Zezé sa aiba si alti prieteni, cat mai multi daca se poate. Hmmm… ma mai gandesc ce fac cu ea.
, Zatul, Teodosie cel Mic [oare pot sa le incadrez aici? 
] si cateva carti pentru copii – Peter Pan, The wonderful wizard of Oz si ce oi mai fi citit si cam atat. De placut mi-au placut toate, dar nu m-am gandit niciodata sa ma apuc serios de citit fantasy. Dar cred ca o sa ma abonez la biblioteca lui Jen 
* Si ma bucur tare mult ca prima mea intalnire cu Neil Gaiman a fost una mai mult decat placuta si acum abia astept sa citesc si alte carti scrise de el 
Comentarii recente