Bastarda Istanbulului

17 Sep


Editura Polirom, 2007

Familia la care stau e destul de interesanta, putin cam nebunatica, insa probabil ca toate familiile sunt asa. Insa e ceva ireal aici. Irationalul e o parte a ratiunii de a fi. Ma simt de parca as fi aterizat intr-un roman de Gabriel Garcia Marquez. Una dintre surori e desenatoare de tatuaje; alta e clarvazatoare; alta e profesoara de istorie nationala; iar cea de-a patra e o fata batrana excentrica sau cu un cuc cu norma intreaga, cum ar spune Asya.

Am innebunit pe toata lumea cu cartea asta, mai ales inainte sa o citesc. Ii multumesc lui L. ca mi-a imprumutat-o, dar pentru ca mi-a placut asa mult tot o sa o cumpar si eu :)

Armanoush, o armeanca-americana, pleaca in Turcia la familia tatalui ei vitreg, intr-un fel de calatorie de cunoastere si intelegere a sinelui. Acolo devine prietena cu nepoata tatalui ei, Asya, si descopera ca turcii si armenii au foarte multe lucruri in comun. Plecata cu niste prejudecati despre poporul turc Armanoush ajunge sa se desparta de ele rand pe rand.

Povestea, desi neverosimila pe alocuri, m-a facut sa citesc pagina dupa pagina fara sa ma plictisesc sau sa ma gandesc la ce carte voi citi dupa. Am simtit povestea, am trait-o. Am calatorit din Turcia pana-n America, de la San Francisco-n Arizona, iar de acolo inapoi in Istanbul. Am cunoscut pe rand doua familii cat se poate de diferite, in aparenta, dar care erau mai unite decat ar fi crezut vreodata. Am gustat mancaruri armenesti si turcesti. M-am revoltat cand am aflat de genocidul armean.

Toate informatiile importante despre cele doua familii le-am aflat spre sfarsit, dar asta cred ca a sporit farmecul. Am citit 3/4 din carte crezand ca lucrurile sunt intocmai cum mi-au fost prezentate, ca apoi sa aflu de legaturi nebanuite, ba chiar sa exclam “nu se poate!”. Mi-a fost greu sa cred ca unele fapte chiar ar fi putut avea loc, dar apoi mi-am dat seama ca e vorba de fictiune, unde orice e posibil.

M-au sufocat familiie acelea numeroase cu care erai obligata sa iei masa cel putin in fiecare duminica si care se adunau cu totii ca sa vada cu cine iesi in oras. Dar mi-au placut povestile lor de familie, istoria lor. De asemenea, era o anumita doza de ciudatenie in fiecare membru al acestor familii, dar pe parcursul cartii mi-as fi dorit sa aflu mai multe despre fiecare in parte. Armanoush mi-a fost simpatica de la inceput si ea a fost personajul meu preferat din cartea asta.

Nu mi s-a parut mai buna decat Middlesex, dar vine imediat dupa ea. Oricum, sigur o sa ajunga pe lista mea de “cele mai bune carti pe care le-am citit anul asta”.