A long way down

12 Sep

He [JJ] wasn’t Ringo, though. He was more like Paul. Maureen was Ringo, except she wasn’t very funny. I [Jess] was George, except I wasn’t shy, or spiritual. Martin was John, except he wasn’t talented or cool.

Intr-un fel ciudat, m-a amuzat grupul asta de sinucigasi. Patru oameni cat se poate de diferiti, care se afla intr-un impas si care cred ca singura scapare este sa se arunce a long way down de pe Topper’s House in noaptea de Anul Nou, ajung sa faca un pact, un fel de let’s give it another try. Urmeaza sa se intalneasca de Valentine’s Day si sa vada daca s-a schimbat ceva in viata lor si daca renunta la ideea de a se sinucide.

Fiecare are motivele sale, unele mai bune decat altele, pentru care voiau sa sara. Personal, am simpatizat cu Maureen. Problema ei chiar m-a impresionat. Restul mi s-au parut doar faze trecatoare, nimic asa puternic incat sa vrei sa te sinucizi. Nu mi se pare corect sa vorbesc asa detasat de problemele unor persoane [chiar si fictive]; am trecut si eu prin diverse perioade si stari, unele mai negre, altele colorate, si stiu ca atunci cand esti deprimat nu prea poti sa cauti si sa vezi o parte buna a situatiei; daca ai o problema nimic altceva nu te intereseaza – problema ta e cea mai importanta.

Cartea asta nu este despre sinucigasi, ci despre supravietuire, despre cum incearca ei sa treaca peste probleme si depresii. Ma asteptam sa se termine cu bine, dar ma bucur ca nu a fost happy end-ul clasic. Mi-a placut ca povestea mi-a fost servita pe bucatele, fiecare personaj devenind pe rand narator. Stiam ca atunci cand va veni randul lui Jess sa povesteasca o sa fie multe injuraturi, ca Maureen era mai temperata si putin aeriana, iar JJ folosea multe semne de intrebare. Am ajuns sa le cunosc ticurile si sa ma simt mai aproape de ei.

Imi place cum scrie Hornby. Nu e nimic pretentios la cartile lui. Scrie despre oameni moderni, intr-un stil modern. Replicile sunt cat se poate de firesti, personajele chiar par a fi oameni in carne si oase, nu eroi, si mi s-a intamplat de multe ori sa zambesc larg pentru ca tocmai citisem ca am aceeasi parere cu personajul X sau ca am trecut si eu printr-o intamplare asemanatoare. Nu-mi pasa cat de comerciale sau de mainstream sunt considerate a fi cartile lui. Eu le-am citit cu placere si mi-au placut mult de tot.

[parca tot mai mult mi-a placut High fidelity; poate din cauza ca a fost prima carte pe care am citit-o de el si am fost tare entuziasmata ;)) ]

[m-am indragostit de cuvantul bloke :D ]