Ofuri
30 Aug
Am revenit din vacanta, dar nu va spun cat de putin am citit; o sa apara o mica insemnare pe Bookblog despre asta
Ofurile mele sunt de alta natura. Ca sa invat pentru restanta aveam musai nevoie de un caiet. Ma duc pe la mama, imi iau ceva de mancare si ma indrept spre librarie. In Baia Mare nu avem doar librarii; aici supravietuieste modelul comunist [?] al librariilor-papetarii: intr-o parte ai caiete, rechizite bla bla bla, in alta parte ai cartile. Nu pot sa ma plang de aprovizionare: au titluri noi si de la multe edituri. Ce ma calca pe nervi e ca nu avem librarii in adevaratul sens al cuvantului. Si mai sunt si “librarii” care stau mereu cu ochii pe tine de parca tot ce vrei e sa le furi cartile. Dar daca stau mai bine sa ma gandesc, la libraria Nicolae Steinhardt este o tipa chiar draguta, pe care o salut de fiecare data cand merg acolo si cu care am ajuns sa ma salut si pe strada, ceea ce mi se pare cat se poate de dragut
Ma gandesc din ce in ce mai des la libraria-ceainaria mea. I-am mai adaugat cateva detalii, i-am facut si un program de lansari si de lecturi publice. Oful mare este legat de bani: de unde fonduri pentru afacerea mea? Al doilea mare of se refera la clienti: oare ar fi lumea interesata de asa ceva? Ah, am tot stat si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca as vrea sa imi deschid libraria-ceainaria in Baia Mare; orasul asta trebuie sa se modernizeze putin si nu i-ar strica ceva cat de cat mai cultural pe langa puzderia de banci, magazine Orange si Vodafone. Tin minte ca in crasma de langa liceul Sincai, in B’Rux, erau mereu liceeni care isi scriau temele sau invatau. De ce nu ar veni in ceainaria mea sa faca asta? Ar avea muzica buna, ceai cald si aromat si le-as pune la dispozitie toate cartile mele. Bine, pe alea cu Harry Potter nu
Dar pana cand o sa fiu mare mai este, asa ca ma multumesc doar sa visez.
Gata, am batut campii destul, e timpul sa ma intorc la oful-pretext al acestui post. Nu mai vreau sa intru in librarii fara sa cumpar carti. Pur si simplu nu mai vreau! Mi-e asa de greu sa ma duc si sa ma uit la toate minunatiile alea de carti, sa le iau, sa le rasfoiesc, sa citesc cate-un pasaj si apoi sa le pun inapoi pe raft
Nu e corect! Sunt lacoma si ma gandesc ca de la Humanitas le iau cu reducere, iar Polirom-ul imi da si el reduceri daca le comand de pe site. Si atunci inghit in sec, mai mangai o data coperta, pun cartea inapoi pe raft, plec capul si ies din librarie. Nu mai vreau sa ma mai gandesc la “daca nu imi cumpar acum si le comand, economisesc bani de aproape inca o carte!”. Momentan e mai puternica dorinta de a citi si a avea cat mai multe carti decat placerea de a iesi din librarie cu zambetul pe buze si cu o carte-n geanta.
Daca ar fi dupa mine nu as face nimic altceva decat sa citesc; am asa multe carti cumparate si necitite si vreau sa imi cumpar asa multe alte carti incat as avea nevoie de cel putin inca o viata ca sa le termin de citit. Ma gandesc ca poate o sa am noroc si o sa i se faca cuiva mila de mine si o sa ma intretina, iar eu o sa citesc cat e ziua de lunga
Revenind cu picioarele pe pamant:










Comentarii recente