Rainbow Books

Am revenit din vacanta, dar nu va spun cat de putin am citit; o sa apara o mica insemnare pe Bookblog despre asta Ofurile mele sunt de alta natura. Ca sa invat pentru restanta aveam musai nevoie de un caiet. Ma duc pe la mama, imi iau ceva de mancare si ma indrept spre librarie. In Baia Mare nu avem doar librarii; aici supravietuieste modelul comunist [?] al librariilor-papetarii: intr-o parte ai caiete, rechizite bla bla bla, in alta parte ai cartile. Nu pot sa ma plang de aprovizionare: au titluri noi si de la multe edituri. Ce ma calca pe nervi e ca nu avem librarii in adevaratul sens al cuvantului. Si mai sunt si “librarii” care stau mereu cu ochii pe tine de parca tot ce vrei e sa le furi cartile. Dar daca stau mai bine sa ma gandesc, la libraria Nicolae Steinhardt este o tipa chiar draguta, pe care o salut de fiecare data cand merg acolo si cu care am ajuns sa ma salut si pe strada, ceea ce mi se pare cat se poate de dragut

Ma gandesc din ce in ce mai des la libraria-ceainaria mea. I-am mai adaugat cateva detalii, i-am facut si un program de lansari si de lecturi publice. Oful mare este legat de bani: de unde fonduri pentru afacerea mea? Al doilea mare of se refera la clienti: oare ar fi lumea interesata de asa ceva? Ah, am tot stat si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca as vrea sa imi deschid libraria-ceainaria in Baia Mare; orasul asta trebuie sa se modernizeze putin si nu i-ar strica ceva cat de cat mai cultural pe langa puzderia de banci, magazine Orange si Vodafone. Tin minte ca in crasma de langa liceul Sincai, in B’Rux, erau mereu liceeni care isi scriau temele sau invatau. De ce nu ar veni in ceainaria mea sa faca asta? Ar avea muzica buna, ceai cald si aromat si le-as pune la dispozitie toate cartile mele. Bine, pe alea cu Harry Potter nu Dar pana cand o sa fiu mare mai este, asa ca ma multumesc doar sa visez.

Gata, am batut campii destul, e timpul sa ma intorc la oful-pretext al acestui post. Nu mai vreau sa intru in librarii fara sa cumpar carti. Pur si simplu nu mai vreau! Mi-e asa de greu sa ma duc si sa ma uit la toate minunatiile alea de carti, sa le iau, sa le rasfoiesc, sa citesc cate-un pasaj si apoi sa le pun inapoi pe raft Nu e corect! Sunt lacoma si ma gandesc ca de la Humanitas le iau cu reducere, iar Polirom-ul imi da si el reduceri daca le comand de pe site. Si atunci inghit in sec, mai mangai o data coperta, pun cartea inapoi pe raft, plec capul si ies din librarie. Nu mai vreau sa ma mai gandesc la “daca nu imi cumpar acum si le comand, economisesc bani de aproape inca o carte!”. Momentan e mai puternica dorinta de a citi si a avea cat mai multe carti decat placerea de a iesi din librarie cu zambetul pe buze si cu o carte-n geanta.

Daca ar fi dupa mine nu as face nimic altceva decat sa citesc; am asa multe carti cumparate si necitite si vreau sa imi cumpar asa multe alte carti incat as avea nevoie de cel putin inca o viata ca sa le termin de citit. Ma gandesc ca poate o sa am noroc si o sa i se faca cuiva mila de mine si o sa ma intretina, iar eu o sa citesc cat e ziua de lunga

Revenind cu picioarele pe pamant:

astept noile numere din Dilemateca si Noua literatura [am uitat sa o cumpar cand am fost in Bucuresti, stupid me! ]

trebuie sa invat pentru restanta

citesc foarte putin; momentan ma lupt cu a patra carte din seria Thursday Next, dar nu pentru ca nu imi place, ci pentru ca nu am timp

Inca sunt in vacanta si nu aveam de gand sa scriu aici, dar am fost foarte incantata sa aud ca Cezar Paul-Badescu are blog. YEEEEEY! Bine ai venit,Cezar!

Cartea asta a fost minunata! Mi-a placut limbajul personajelor – cum ar spune englezii “day to day talk”, mi-a placut faptul ca Rob era obsedat de muzica si topuri, mi-a placut ca intamplarile pareau verosimile si mi-a placut finalul Nu stiu cum e traducerea, dar in engleza suna incredibil de bine! Trebuie sa mai citesc ceva de Hornby ca sa vad daca imi place el, ca scriitor, sau doar cartea asta. Iar daca ar fi sa fac un top 5 cu cele mai faine carti pe care le-am citit in ultimele luni, High Fidelity sigur s-ar numara printre ele

In alta ordine de idei, maine plec spre mare. Ma opresc vreo 2 zile in Bucuresti, stau o saptamana la mare, apoi inca o zi in Bucuresti, ca in final sa ajung la Rosia Montana si inapoi in Baia Mare. Sunt un pic suparata ca nu m-a lasat mama sa iau prea multe carti cu mine [am 7, dar de unde sa stiu eu de ce o sa am chef atunci?!]. M-am linistit cand mi-a spus ca pot sa-mi cumpar carti din Bucuresti daca cred ca nu o sa-mi ajunga astea. O sa trec pe la Noi sa vad daca au Bastarda Istanbului si sa vad ce carti la reducere mai gasesc. Oricum, este libraria Humanitas si in Vama [din cate am inteles], iar anul trecut a fost un cort de la Librariile Humanitas si la Rosia Montana; sigur nu raman in pana de carti.

Sper sa revin bronzata si cu amintiri faine, ca odihnita sunt destul

1. Am sters postul cu wish list. Am renuntat la a mai face liste cu cartile pe care le vreau, pe care le-am primit, cumparat, citit etc. Nu am rabdare pentru asa ceva. In plus, de fiecare data cand ma duc in librarie vreau alte carti, nu tin cont de dorintele de acum x zile. Asa ca e gata cu el

2. Am citit Un loc placut si numai al lor de Peter Beagle [Polirom, 2004]. Cartea am luat-o cu 4 lei din Sibiu, iar acum ca am citit-o ma intreb cum de a ajuns o carte asa draguta la un pret de nimic. E o carte tare frumoasa, care se incadreaza la Recomandari.

3. Citesc High fidelity de Nick Hornby si imi place muuuult de tot. Ma binedispune cartea asta!

What am I? Average. A middleweight. Not the brightest bloke in the world, but certainly not the dimmest: I have read books like The Unbearable Lightness of Being and Love in the Time of Cholera, and understood them, I think (they were about girls, right?), but I don’t like them very much; my all-time top five favorite books are The Big Sleep by Raymond Chandler, Red Dragon by Thomas Harris, Sweet Soul Music by Peter Guralnick, The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy by Douglas Adams, and, I don’t know, something by William Gibson, or Kurt Vonnegut.

editura Niculescu, colectia Cartea de recitire, 2004

Farrago = oras de provincie cu 1 bacanie, 1 serif, 1 ajutor de serif, 1 bordel, 1 groapa de gunoi, 1 preot, 1 vagabond

Homer Idlewilde: copil abandonat, vagabond de profesie [intr-un fel mi-a adus aminte de Huck Finn], naiv, indragostit de Ophelia, devine erou peste noapte, iar, in cele din urma, poet

Ophelia: una dintre fetele de la bordel, ramane insarcinata cu Homer, viseaza sa ajunga star la Hollywood

Duke: negrul de la groapa de gunoi, chior si schiop, singurul a carui poveste mi-a placut

Fausto: bacanul, un tip destept, si el cu o poveste destul de interesanta

Elijah: cel mai bun prieten a lui Homer, viseaza sa aiba fieraria lui

Cam astea ar fi cele mai importante personaje din carte. Daca le amesteci, adaugi putina aventura – drumuri prin munti, salvarea raului de niste poluatori, incercarea de a dinamita niste vechi mine – , putina drama – moartea lui Duke pe un varf de munte, plecare Opheliei la Hollywood – obtii cartea numita Farrago. Ma asteptam sa dau peste personaje si locuri din Franta, dar actiunea e plasata in America anilor ’70. Iar numele personajelor m-au calcat pe nervi. Pe de alta partea, mie nu mi s-au desprins foi din carte, cum spunea L. ca a patit cu alte carti de la Niculescu.

Concluzie: Farrago sigur nu e o carte de recitire