Rainbow Books

In ultimul timp nu prea am avut cand sa citesc, dar tot s-au adunat cateva carti despre care inca nu am scris. As putea sa dau vina pe examene, dar adevarul este ca mi-a fost lene. Incerc sa recuperez acum

Evghenitii Constantei Vintila-Ghitulescu mi-au placut tare mult! Daca in Focul amorului vorbea istoricul Constanta Vintila-Ghitulescu, in Evghenitii istoricul se impaca de minune cu povestitorul, iar rezultatul este o carte frumoasa despre o poveste de iubire de acum doua secole. Mi-a placut la nebunie limbajul personajelor si faptul ca autoarea nu s-a rezumat la cateva arhaisme plasate ici si colo, ci a reusit sa redea cat mai fidel limbajul specific acelei perioade. Pentru mine cartea a fost o minunata reintoarcere in timp si uneori chiar imi prinde foarte bine o asemenea “evadare” in alte secole. Aici e recenzia din Observator cultural.

Apoi, la recomandarea Mihaelei, am citit Klein spuse Klein. M-am indragostit de carte inca de la prima poezie! Nu, nu pot sa va spun ce mi-a placut asa mult la aceste poezii, dar m-am regasit in multe dintre ele si de asta cred ca mi-au devenit asa de dragi. Am facut si mp3 dupa CD si abia astept sa ies din casa, sa-mi pun castile in urechi si sa-l aud pe Mihai Ignat spunandu-mi poezii Cumparati, cititi, trebuie sa va placa Ah, am mai citit si Cangrena e un animal de casa [tot de Mihai Ignat], dar poeziile din volumul asta nu mi-au mai placut asa mult

Acum trec de la carti foarte faine la carti asa si asa. Trimisul nostru special [de Florin Lazarescu] m-a cam dezamagit. Mai multi mi-au spus ca le-a placut cartea, dar eu am cam strambat din nas la ea. Dar recunosc ca mi-a placut faptul ca nu afli din primele pagini despre ce e vorba, ca pe masura ce citesti ti se dezvaluie din ce in ce mai multe elemente si doar la sfarsit poti sa spui “aha!” si realizezi ca povestea era mult mai complicata decat credeai initial.

Apoi am mai citit si Obiecte ascutite [Gillian Flynn] , despre care am auzit ca s-ar incadra la categoria “thriller psihologic”. Nu sunt o fana a genului, dar cartea e ok. M-am gandit ca ar merge bine si ecranizata – chiar are potential de film. Si chiar daca nu m-a impresionat cartea, tot am citit-o repede, repede sa aflu cine era criminalul Curiozitatea asta…

Iar cartea pe care am terminat-o azi de citit tot la “so und so” se incadreaza. Esti un animal, Viskovitz! de Alessandro Boffa am luat-o de la Diana, la ultimul Bookcrossing. Cartea asta am citit-o ca si cum as fi baut un pahar cu apa: nu am simtit nici un gust, nici un miros, nu avea nici o culoare. Am citit-o si gata. Da, e interesanta ideea de a prezenta viata unui alt animalut in fiecare capitol, dar nu mi-au placut aspectele despre care autorul a ales sa scrie.

Acum ma duc repede la Ma numesc Rosu, ca parca vad ca mi se face somn si nu apuc sa citesc mare lucru Dar e tare faina cartea si sunt abia la inceput! Orhan Pamuk scrie bine