Rainbow Books

Nu cred ca as fi citit vreo carte scrisa de Virginia Woolf, daca nu ne-ar fi spus profesoara de texte ca daca nu citim To the lighthouse nu ne primeste in examen Nu ne-a dat prea multe detalii, dar ne-a spus ca este cartea ei preferata scrisa de V.Woolf si ca la baza este the flow of consciousness. Prima carte care mi-a venit in minte cand am auzit de asa ceva a fost Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi. Probabil ca mai normal ar fi fost sa ma gandesc la Proust si la a lui cautare a timpului pierdut, dar inca nu mi-am facut curaj sa citesc nici macar un volum din cele multe [evident ca nu sunt mandra de asta]. Revenind la cartea lui Camil Petrescu, e una dintre putinele carti din categoria “lectura obligatorie pentru scoala” care chiar mi-a placut [si cred ca sunt printre putinele fete care chiar cred ca Ela il insela pe Stefan ]. Auzind cat de frumos a vorbit profesoara despre carte si mai facand si legatura cu Ultima… intaia, am crezut ca To the lighthouse o sa fie pe gustul meu.

Cred ca am fost prea dura in postul trecut cand ziceam ca e foarte plictisitoare cartea. Acum, dupa ce am citit-o, mi-am dat seama ca nu e chiar asa plictisitoare. De fapt, nu ma plictisea, dar nu eram in the mood for it. Daca ar exista categoria “roman-ganduri”, tag-ul asta l-as pune cartii. Ganduri peste ganduri, coplesitor de multe ganduri. Si, cum zicea White Noise, iti trebuie o anumita stare ca sa citesti V.Woolf. Tocmai starea aceea imi lipsea mie

Mi-a placut in schimb impartirea cartii in cele trei parti. Imi era dor de rigurozitate, de clasicism. Trist mi se pare faptul ca, tocmai prima parte, cea care ar fi trebuit sa ma faca sa vreau sa citesc mai departe cartea, m-a facut sa casc si ochii sa mi se inchida si mana sa-mi alunece de pe eBook reader Stiu ca nu e frumos, dar chiar asa s-a intamplat. Ameer zicea ca ei i-a placut cartea dupa primele 150 de pagini. Asa a fost si la mine [imi pare tare rau ca nu pot sa-mi dau seama cam cat este o pagina raportata la un ecran de reader - mai ales ca intra in considerare si fontul diferit, de la ebook la ebook]; am trecut cu chiu, cu vai de prima parte [probabil ca nici nu mi-as fi dat osteneala sa o citesc toata, daca nu ar fi fost musai ], ca a doua parte sa-mi placa tare mult. Da, chiar mi-a placut! Totul era mai poetic, iar imaginea casei parasite in graba mi s-a parut mult mai frumoasa decat aceea a casei pline de viata si de oaspeti [cred ca e prima data cand aleg tristetea in locul bucuriei]. Din pacate, partea asta s-a terminat mult mai repede decat as fi vrut. A fost de-a dreptul foarte scurta in comparatie cu celelalte doua. Ultima parte mi s-a parut la fel ca prima: nu prea gaseam motive ca sa continuu sa citesc.

M-am chinuit ceva cu cartea asta. In dimineata cu examenul m-am trezit la 8 jumate ca sa o termin de citit; mai aveam cam 100 de “ecrane”. Chiar daca nu m-a incantat cartea, mi-a placut foarte mult atitudinea profesoarei. A fost cate se poate de receptiva la “critica” noastra asupra cartii [cu putin exceptii, nici colegilor mei nu le-a placut cartea ] si nu a fost deloc ofensata ca pentru noi nu a fost o lectura placuta.

O sa citesc candva [nu se stie cand ] si The waves. Poate o sa reusesc sa am acea stare de spirit necesara si chiar sa-mi placa ce citesc