Rainbow Books

Varianta “oficiala” va aparea pe BookBlog cand va ajunge Jen acasa Dar in articolul pentru Bookblog nu puteam sa scriu despre toate acele lucruri marunte, dar frumoase, care au facut din aceasta a doua intalnire o adevarata minunatie.

Cand eram in Baia Mare singurul partener adevarat de discutii cat de cat literare si omul care chiar citea carti si era la curent cu ce se intampla in acest domeniu era Cornel, un coleg de munca de-al mamei. Aproape in fiecare zi cand veneam de la liceu si treceam sa o vad pe mama, ma duceam si pe la Cornel. La un moment dat am ajuns sa stau mai mult de vorba cu el decat cu mama M-am simtit [si inca o fac] foarte apropiata de el pentru ca era unul dintre putinele persoana care intelegeau dragostea mea pentru carti si nevoia de a vorbi despre ele. Imi pare rau ca niciodata nu am ajuns sa iesim la un suc/o bere undeva, sa povestim in liniste de carti, bloguri si reviste literare, dar nici acum nu e prea tarziu.

In schimb aici, in Bucuresti, e cu totul altceva. Majoritatea prietenilor mei de aici sunt bookaholici Nu e nimic rau in asta, ba dimpotriva. Este cat se poate de minunat! Acum am cu cine sa vorbesc, sunt persoane care sufera de aceeasi “boala”: bookaholism. Dar nu m-am gandit niciodata ca o sa ne putem “organiza”, ca o sa existe astfel de intalniri, ca o sa cunosc si mai multi oameni ca mine, ca o sa fie totul asa de minunat!

La primul Schimb de Carte am fost mai retrasa; m-am facut mica si am stat langa cei pe care ii stiam deja. Azi m-am simtit intru totul in largul meu. Eram asa de bucuroasa sa fiu din nou printre bookaholici. Stiu ca am intrat in ceainaria din Carturesti si, pentru cateva secunde, inima mi-a stat in loc: nu imi venea sa cred ca se stransesera atata lume acolo!!! Ca venisera atatia oameni ca sa schimbe carti cu noi, sa fie cu noi! Zambetul de la inceput nu m-a parasit nici acum Si apoi au inceput prezentarile si mersul de la unul la altul. Eram fericita si nothing could have brought me down! Probabil ca la un moment dat am devenit enervant de entuziasmata, probabil ca nu toti aveam chef de povestile mele interminabile, de accentul meu ardelenesc, de zambetul care nu mai disparea. Imi pare rau pentru ei

Sunt lucruri pe care nu am putut sa le scriu pe Bookblog. De exemplu, Raluca, urmand “invitatia” statusului meu [You can buy me with an orange, I'm so cheap], mi-a adus o portocala si, ca bonus, mi-a dat o inimioara din coaja de portocala. M-am plimbat cu portocala aia in mana tot timpul cat a tinut intalnirea Apoi Patric a spus ca nu pot sa-l musc de cap si i-am demonstrat contrariul Ceaiul a fost tare buuun si gratis si am mancat si din chestiile care pluteau il el Si am mancat si multa ciocolata ieri. Gramo-girl mi-a spus ca a gasit The Eugenii intr-un magazin din Cotroceni! [mama, tot lasa-l pe tata sa-mi aduca o cutie cand vine, ca nu stiu cand ajung eu pe la magazinul ala ]. Dupa ce fiecare a luat ce carti a vrut, unii dintre noi am mers la Motoare, cu un mic ocol pe la Cafeneaua Actorilor. Chiar imi pare rau ca i-am innebunit pe toti cu “dar tu cati ani ai?” si imi pare rau ca le-am pus celor doi Gramo atatea intrebari stupide. Si ca tot veni vorba de ei, sunt niste oameni minunati! Imi sunt aaaasaaaa de simpatici si de dragi! Iar Marie Jeanne e o persoana asa de frumoasa [uite ca nu am avut curajul sa-i spun asta in fata si o fac prin intermediul blogului ]. La Motoare a fost foarte fain. Bere, mici [unii dintre noi, mai infometati ] si muuulte povesti. Si totul parea asa de natural si ma simteam asa bine cu ei! Nu mai vreau sa plec dintre bookaholicii mei

Ei, cum sa fi scris toate astea pe Bookblog? Un lucru e clar: asa bine nu o sa ma mai simt decat la urmatorul Bookcrossing. Si nici nu vreau sa ma gandesc ce o sa fac la vara cand o sa fiu in Baia Mare si ei aici…