Putin Vian

26 Apr

Chiar nu ma simt in stare sa vorbesc despre cartea asta, asa ca o sa scriu doar niste citate.

Colin cobori din metrou, apoi urca scarile. Iesi in sens gresit si dadu ocol statiei, ca sa se orienteze. Cerceta directia vantului cu o batista de matase galbena, si culoarea batistei, luata de vant, se lasa pe o cladire mare, de forma neregulata, care dobandi astfel infatisarea patinoarului Molitor.

Isi prezenta abonamentul, care-i facu controlorului cu ochiul din doua gauri rotunde gata perforate. Controlorul raspunse cu un zambet complice, ceea ce nu-l impiedica sa practice insa o a treia strapungere in cartonasul lucios de culoare portocalie, si tichetul orbi.

Usa de la intrare se inchise in urma lui cu zgomotul unui sarut pe umarul gol.

- As vrea, continua el, sa stau tolanit pe-o iarba putin parjolita, cu pamant uscat si soare, stii, iarba aurie ca paiele si sfaramicioasa, cu o multime de ganganii, si cu muschi pe tot uscat. Te trantesti pe burta si privesti. Mai trebuie si un zaplaz cu pietre si pomi rasuciti si strambi, si frunze marunte. E grozav de bine.
- Si cu Chloé, spuse Chick.
- Si cu Chloé, fireste, raspunse Colin.

Colin rasucea cu mare rapiditate butoanele de la sipetul de dublezoni si fredona. Nu mai era chinuit de nelinistea din ultimele zile si isi simtea inima in forma de portocala.

Pisca zdravan o raza de soare care se pregatea sa atinga un ochial Cholei. Raza se contracta domol si porni sa se plimbe pe mobilele sin camera.

Mai avea de trecut pe langa doua cladiri inainte de a intra in cartierul medical. O suta de metri mai departe, incepura sa simta mirosul anestezicelor care, in zilele cu vant, razbatea si mai departe. Constructia trotuarului se schimba. Acum era un canal larg si plat, acoperit cu gratare de beton cu bare inguste si dese. Pe sub bare curgea un amestec de alcool si eter care cara tampoane de vata manjita de scursori si de puroi, uneori de sange. Lungi filamente de sange pe jumatate coagulate colorau in loc in loc suvoiul volatil si fasii de carne pe jumatate putrezita se perindau agale, invartindu-se ca niste iceberguri prea topite. Nu se simtea decat mirosul de eter. Fese de tifon si pansamente coborau de asemenea de-a lungul curentului, desfasurandu-si inelele adormite. In dreptul fiecarei cladiri se varsa in canal cate un tub de evacuare si, privind cateva clipe gura tuburilor, puteai stabili specialitatea medicului. Un ochi se-nvarti in loc, ii privi cateva momente si pieri sub un strat gros de vata, roscat si puhab, ca o meduza bolnavicioasa.



Boris Vian – Spuma zilelor