Rainbow Books

Saptamana asta

Saturday ~ April 28th, 2007 21:44 by ionuca Posted in Blabla-uri despre carti

Luni m-am simtit copil si m-am apucat sa citesc Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva [Michael Ende]. Am fost cat se poate de suparata sa vad ca nu am rabdare sa citesc cartea, ca nu ma face sa zambesc, ca nu mai sunt copil. Oftand, am inchis cartea si am luat alta la rand: Café au lait, de Julian Barnes. Prima mea intalnire cu cartile domnului Barnes a fost in clasa a 11-a, cand mi-am cumparat si am citit Metroland. Din pacate, cartea mi-a lasat un gust amar. Am incercat sa-l dreg citind Cu ochii in soare, dar nu a mers. Si nici povestirile din Café au lait nu m-au ajutat sa-mi schimb parerea despre Julian Barnes; ramane un autor cu care nu o sa ma reintalnesc repede.

Apoi au urmat cateva zile de-a dreptul boeme. Timpul liber mi-l petreceam in mijlocul patului, cu ciocolata si limonada, cu un pix in mana si inconjurata de o multime de cataloage aduse de la Targul de carte din Londra. Cataloage lucioase, colorate, mari si mici; cataloage ale caror carti as fi vrut sa am posibilitatea sa le comand si sa le citesc pe toate; cataloage care prezentau carti de care nu m-as fi atins vreodata; si, peste toate aceste minunatii trona uRMa, dornica sa se joace sau, dimpotriva, adormind cu nesimtire pe scumpele mele cataloage.

Ziua de joi a fost rezervata pentru Fric a lui Stefan Agopian. Nu e tocmai genul meu de carte, dar unele pasaje au fost asa de reale, incat nu m-am putut abtine sa nu zambesc si sa spun “oricui i s-ar fi putut intampla asta”. Iar daca Fric a fost putin mai jos de “so und so”, povestirile de la sfarsitul cartii au fost chiar dragute. Cred ca incep sa devin putin mai open-minded in legatura cu literatura erotica sau poate ca doar mi-a placut cum au fost scrise povestirile astea si atat

Joi seara mi-am cautat cartea pentru ziua urmatoare. M-am uitat in biblioteca: “asta e prea groasa”, “asta nu suna chiar asa de interesant ca atunci cand am cumparat-o”, “de asta nu am chef”, “as fi vrut alta carte de la autorul X, nu asta”. M-am uitat si pe reader; tot nimic. Am primit mai multe sugestii pe YM in legatura cu ce sa citesc, dar nici una nu m-a incantat. In cele din urma am cedat si am acceptat sa citesc Pinball, 1973 [Haruki Murakami]. Nici cu Murakami nu sunt prietena. Lui Cata ii placuse foarte mult La capatul lumii si in tara aspra a minunilor si in cele din urma am citit-o si eu. Mi s-a spus despre Pinball, 1973 ca e o carte “ca o dupa-masa de vara”. Se pare ca avem notiuni diferite in ceea ce priveste conceptul de “dupa-masa de vara”. Da, am citit-o intr-o dupa-masa, dar nu am simtit acea usuratate a verii; nu am simtit gust de pepene sau de inghetata cu frisca si glazura de ciocolata; a fost o carte prea light ca sa-mi ramana in minte.

Iar acum stau si imi rod unghiile si oftez si scriu si sterg si ma stramb si ma foiesc si ma ridic de la birou si ma asez iar si tot nu reusesc sa scriu niste prezentari. Mi-au placut asa de mult cartile alea, incat orice as scrie mi se pare lipsit de frumusetea pe care am regasit-o in ele. Si atunci fac tot posibilul ca sa aman ce am de facut.

8 Comments

Putin Vian

Thursday ~ April 26th, 2007 10:22 by ionuca Posted in Citate

Chiar nu ma simt in stare sa vorbesc despre cartea asta, asa ca o sa scriu doar niste citate.

Colin cobori din metrou, apoi urca scarile. Iesi in sens gresit si dadu ocol statiei, ca sa se orienteze. Cerceta directia vantului cu o batista de matase galbena, si culoarea batistei, luata de vant, se lasa pe o cladire mare, de forma neregulata, care dobandi astfel infatisarea patinoarului Molitor.

Isi prezenta abonamentul, care-i facu controlorului cu ochiul din doua gauri rotunde gata perforate. Controlorul raspunse cu un zambet complice, ceea ce nu-l impiedica sa practice insa o a treia strapungere in cartonasul lucios de culoare portocalie, si tichetul orbi.

Usa de la intrare se inchise in urma lui cu zgomotul unui sarut pe umarul gol.

- As vrea, continua el, sa stau tolanit pe-o iarba putin parjolita, cu pamant uscat si soare, stii, iarba aurie ca paiele si sfaramicioasa, cu o multime de ganganii, si cu muschi pe tot uscat. Te trantesti pe burta si privesti. Mai trebuie si un zaplaz cu pietre si pomi rasuciti si strambi, si frunze marunte. E grozav de bine.
- Si cu Chloé, spuse Chick.
- Si cu Chloé, fireste, raspunse Colin.

Colin rasucea cu mare rapiditate butoanele de la sipetul de dublezoni si fredona. Nu mai era chinuit de nelinistea din ultimele zile si isi simtea inima in forma de portocala.

Pisca zdravan o raza de soare care se pregatea sa atinga un ochial Cholei. Raza se contracta domol si porni sa se plimbe pe mobilele sin camera.

Mai avea de trecut pe langa doua cladiri inainte de a intra in cartierul medical. O suta de metri mai departe, incepura sa simta mirosul anestezicelor care, in zilele cu vant, razbatea si mai departe. Constructia trotuarului se schimba. Acum era un canal larg si plat, acoperit cu gratare de beton cu bare inguste si dese. Pe sub bare curgea un amestec de alcool si eter care cara tampoane de vata manjita de scursori si de puroi, uneori de sange. Lungi filamente de sange pe jumatate coagulate colorau in loc in loc suvoiul volatil si fasii de carne pe jumatate putrezita se perindau agale, invartindu-se ca niste iceberguri prea topite. Nu se simtea decat mirosul de eter. Fese de tifon si pansamente coborau de asemenea de-a lungul curentului, desfasurandu-si inelele adormite. In dreptul fiecarei cladiri se varsa in canal cate un tub de evacuare si, privind cateva clipe gura tuburilor, puteai stabili specialitatea medicului. Un ochi se-nvarti in loc, ii privi cateva momente si pieri sub un strat gros de vata, roscat si puhab, ca o meduza bolnavicioasa.

Boris Vian - Spuma zilelor

6 Comments

De cand nu am mai scris…

Sunday ~ April 22nd, 2007 18:51 by ionuca Posted in Blabla-uri despre carti, Minunatii

… nu am facut prea multe. Chiar de Pasti s-a intamplat ca perioada fericita cu cititul in doi sa se termine si, odata cu ea, sa imi dispara si cheful de citit [carti si bloguri] si de scris pe blog. In perioada aia de dupa am citit putin si fara chef. De la albumul pe care il ascultam obsesiv - Because trees can fly de la Lampshade am ajuns sa dezvolt o mini-obsesie pentru povestile in care era preluat basmul lui Hans Christian Andersen - The Snow Queen. Pe tren, din Baia Mare spre Bucuresti, am ajuns sa citesc Travels with the Snow Queen a lui Kelly Link [multumesc, Jen!], unde am dat peste “you walked barefoot on broken glass”. Am facut pe loc legatura cu “walked on frozen glass with bare feet”, vers din piesa Because trees can fly. Eram deja fascinata de Snow Queen. Apoi am citit basmul initial, cel al lui Andersen si apoi The Snow Queen a lui Patricia McKillip. Mai am pe reader Snow Queen Cycle, de Joan D. Vinge, dar intre timp m-am mai calmat si nu ma mai atrage chiar asa mult acest subiect. Gata, a trecut

Tot in perioada fara chef am plimbat Dilemateca din Bucuresti pana in Baia Mare si inapoi, fara sa reusesc sa o citesc. Da, am rasfoit-o, am citit cateva articole, dar nu am putut sa o savurez ca pana acum. Momentan ma asteapta frumos pe canapea, langa nr. 2 dinNoua Literatura. Pe de alta parte, am citit The light fantastic a lui Pratchett si nu m-a impresionat. Si pentru ca aveam nevoie de ceva light, am citit si prima carte din Cronicile din Narnia si am fost cat se poate de dezamagita A fost asa de copilaroasa, de light!, de fara substanta… uf, sa fi crescut eu sau chiar nu e asa de fascinanta pe cat auzisem?

Un lucru bun tot s-a intamplat: am citit o carte EXTRAORDINARA si sunt impresionata de cat de bine pot unii sa scrie, de ce povesti frumoase pot sa imagineze. Abia astept sa va pot da mai multe amanunte. Iar pentru ca lucrurile au intrat in normal, azi am fost si la o intalnire cu alti bookaholici. Gramos si Bookblog au organizat un Schimb de Carte, intr-un bar de pe Lipscani. A fost genial! Nu m-am simtit asa de bine de mult timp! Si cei doi Gramo sunt cat se poate de misto, iar intalnirea a fost mai mult decat reusita. O sa apara zilele astea pe Bookblog ce am scris dupa ce m-am intors de acolo. Abia astept sa ne vedem si peste 2 saptamani. Sper sa devina o obisnuinta si sa vina din ce in ce mai multa lume sa schimbe carti cu noi Damn, incep sa-mi pierd simtul posesivitatii in ceea ce priveste cartile!

Iar pentru ca cele mai bune lucruri vin la urma, trebuie sa va spun ca Puck m-a facut mamica de pisica. O cheama uRMa, are aproape o luna, e taaaaare cuminte si jucausa si am si eu cu cine sa citesc

4 Comments

.

Saturday ~ April 7th, 2007 19:32 by ionuca Posted in Citate

Anyway, Father looked at that loop of string for a while, and then this fingers started playing with it. His fingers made the string called a cat’s cradle

*************************************************

I wanted all things
To seem to make some sense,
So we all could be happy, yes,
Instead of tense.
And I made up lies
So that they all fit nice,
And made this sad world
A par-a-dise.

*************************************************

Maturity, Bokonon tells us, is a bitter disappointment for which no remedy exists, unless laughter can be said to remedy anything.

*************************************************

- I just can’t help thinking what a real shaking up it would give people if, all of a sudden, there were no new books, new plays, new histories, new poems…
- And how proud would you be when people started dying like flies? I demanded.
- They’d die more like mad dogs, I think - snarling and snapping at each other and biting their own tails.
I turned to Castle the elder:
- Sir, how does a man die when he’s deprived of the consolation of literature?
- In one of two ways, he said, petrescence of the heart or atrophy of the nervous system.
- Neither one very pleasant, I expect, I suggested.
- No, said Castle the elder. For the love of God, both of you, please keep writing!

*************************************************
Kurt Vonnegut - Cat’s Cradle

2 Comments

.

Saturday ~ April 7th, 2007 17:30 by ionuca Posted in Citate

There was no real need for the torches. The Octavo filled the room with a dull, sullen light, which wasn’t strictly light at all but the opposite of light; darkness isn’t the opposite of light, it is simply its absence, and what was radiating from the book was the light that lies on the far side of darkness,the light fantastic.

Terry Pratchett - The Light Fantastic

No Comments

:|

Tuesday ~ April 3rd, 2007 18:55 by ionuca Posted in Uncategorized

Din cauza neatentiei mele sau “bunavointei” alte persoane, de azi sunt mai saraca cu:

un portofel pe care il cumparasem acum 3 ani din Germania si pe care-l iubeam!!!! [era negru, cu oite pe el]

300RON

carnet de student

legitimatie de student

carnet cu 15 cupoane de reducere la CFR

un bilet la cuseta Baia Mare - Bucuresti

abonament la metrou + card Ratb

2 carduri

Sunt un nimeni: nu am identitate, nu am bani, nu mai am nimic Si nu, nu sunt multumita ca am scapat “doar cu atat”.

Ah, nici macar faptul ca azi am primit Dilemateca nu ma mai poate face sa zambesc! Si daca nu as fi o fata binecrescuta, as injura acum de numa’!

11 Comments

Premiile AtelierKult

Tuesday ~ April 3rd, 2007 8:46 by ionuca Posted in Blabla-uri despre carti

Miercuri, 4 aprilie, la 18:30, in Carturesti, va avea loc decernarea premiilor AtelierKult. Mai multe informatii aici.

2 Comments

Iasi, mon amour

Sunday ~ April 1st, 2007 22:31 by ionuca Posted in Minunatii

Bookblog team-building. Iasi. 31.03.2007

Sunt somnoroasa si obosita, sunt fericita si entuziasmata, asa ca nu stiu ce o sa iasa in post-ul asta. Dar am asa multe de spus, am niste amintiri asa frumoase, m-am simtit asa de bine - trebuie sa scriu despre asta!

Inca de cand s-a votat sa mergem in Iasi am fost cat se poate de incantata. Pentru mine Iasul inseamna Mihaela si un oras pe care am vrut mereu sa-l vizitez. Am asteptat cu nerabdare sa treaca luna de pregatiri si sa putem merge. De data asta timpul a trecut parca prea repede si m-am trezit in 30 martie: “Cum, maine plecam deja?” Da, urma ziua cea mare. Nu pot sa spun ca in ziua dinaintea plecarii am fost entuziasmata - nu realizam de fapt ca urmeaza sa mergem, nu eram deplin constienta de lucrul acesta. Cumparaturile, biletele, discutiile despre vreme si “cu ce ne imbracam?” mi se pareau ca apartineau unei alte persoane, ca nu eram eu cea care le facea. Ce vreti? Am asteptat asa de mult excursia asta, inca mi se parea too good to be true. Mi-am facut ghiozdanul, am facut un dus si pe la 2 am mers la culcare.

La 4 si 15 eram deja in baie. La 5 fara 10 am iesit din casa. Nu am vrut sa astept autobuzul, asa ca am luat-o pe jos pana la metrou. A fost o adevarata provocare - drumul asta de 15 minute a compensat pentru orele de sport la care am renuntat. Am ajuns cu exact un minut inainte de sosirea metroul, apoi, in metrou, m-am asezat pe un scaun si am inceput sa citesc. Am schimbat la Victoriei si am ajuns la gara. Era 5:36 si eram prima care ajunsese. Am sunat-o pe Jen sa vad unde e si i-am asteptat pe Andrei si Raluca. Echipa ar fi fost completa, dar Adi Ciubotaru nu a mai aparut. Pentru ca nu mai puteam sa-l asteptam, ne-am urcat in tren si am sperat ca o sa apara in cele din urma. Nope. Am plecat fara el

Nu are rost sa va povestesc de incurcatura cu biletele, pentru ca, in cele din urma, a fost bine. Jen si cu mine ne-am mutat in compartiment cu Andrei si Raluca si inca un tip. Era cat se poate de dimineata, in afara de Jen toata lumea dormise 2-3h, ei erau obositi. Dar eu nu puteam sa tac Abia atunci mi-am dat seama ca MERGEM IN IASI! MERGEM IN IASI! si entuziasmul ma tinea treaza. Nici nu mai stiu despre ce le-am povestit, dar stiu ca vorbeam si vorbeam si eram vesela si radeam si ma simteam cat se poate de bine. Laitmotivele intregii excursii au fost “ioi” si “noah” [NO interj. (Reg.) Ei! hei! ia! – Din magh. na.]. Da, da, inca nu mi s-a schimbat deloc accentul L-am terorizat cu accesele mele de ras si pe colegul de compartiment, dar a fost un baiat de treaba si nu s-a suparat si nici nu mi-a spus nimic.

De vorbit, am vorbit despre tot. Despre Bookblog, despre bloguri si bloggeri, despre carti si targuri de carte, despre oameni. Mi-a prins cat se poate de bine team-buildingul asta: cel putin parerea pe care o aveam despre Andrei s-a schimbat destul de mult. Eu il vedeam ca pe un om mereu serios si business-like, un om care nu se ocupa cu chestii din astea marunte. Dar Andrei e un tip cat se poate de deschis si vesel si ma bucur ca am ajuns sa-l cunosc mai bine. Raluca este si ea o tipa super, iar Jen e Jen Cu alte cuvinte, am fost un grup vesel

In gara din Iasi ne astepta Mihaela! Pentru ca am spus “pui-pui, eu sar prima pe Mihaela” [si le-am si explicat ce e cu pui-pui ala ], ceilalti m-au lasat sa-mi fac damblaua. Saraca Mihaela, cred ca am strans-o asa de tare Eram de-a dreptul facinata de ea! Mihaela in carne si oase, cine ar fi crezut?! Si ma tot uitam la ea si imi tot venea sa o iau in brate Mihaela!!! Apoi ne-am intalnit si cu Anca [care e o persoana asa de vesela si simpatica] si ne-am lasat condusi prin vechiul Iasi. Prima oprire: la o gogoserie. Inarmata cu o gogoasa cu visine si cu una cu caise, am purces spre libraria care ii placea Mihaelei. De data asta nu am cumparat decat 9 carti: una de la Humanitas, iar restul din colectia Ego.Proza - le-am luat cu 1euro. Nu se putea sa le las acolo, nu? [cu ocazia asta am razbunt dezamagirea de la targul de carte din Brasov]. Mi-a placut Iasul foarte mult: de la oamenii frumosi pe care i-am vazut pe strada, la casele vechi, la atmosfera boema, la soarele care ne-a facut sa zambim. Fetele ne-au plimbat peste tot: prin Copu, pe la bojdeuca lui Creanga [ce greu imi este sa pronunt bojdeuca ], la Palatul Culturii, la Universitate, in Sage [cea mai misto cafenea-ceainarie din cate am vazut ]. Am fost si la pizza si chiar daca Raluca s-a enervat putin ca a durat asa mult pana sa ne aduca mancarea, a fost o pizza excelenta!

Iar in Sage ne-am intalnit cu cei de pe ganduripentruiasi si s-a discutat mult. A fost o atmosfera placuta si relaxanta. Ceai mult, local cat se poate de dragut, oameni cu adevarat speciali, multe zambete si poze [pozele vor urma, trebuie doar sa ii treaca lenea lui Jen ]. Am cumparat un set de 4 tablouri [in local era o expozitie de pictura], pe care le-am impartit frateste cu Jen. Si, ca intotdeauna, am ramas fara nici un leu

M-am despartit cu greu de Mihaela si Anca, dar eram deja foarte obosita si asteptam sa ma trantesc pe scaunul din tren si sa dorm. Din pacate, cu noi in compartiment a mai venit un nenea. Vreo jumatate de ora am incercat sa-l alungam, dar era rezistent rau, chiar si la rasul meu isteric. Am dormit, care cum am putut, iar la pe la 2 am vazut ca nenea isi ia bagajele si se muta. Ha!!! Mai aveam putin si incepeam sa dansam de bucurie Acum, daca stau bine sa ma gandesc, nu stiu de ce ne-a deranjat asa tare nenea ala, ca doar nu a facut nimic, nici macar nu a incercat sa intre in vorba cu noi… dar era un element strain, era acolo si noi nu-l vroiam Dupa ce a plecat nenea si ne-a trecut si eforia “victoriei”, ne-am pus sa dormim. Ma rog, mai putin Jen, care a citit toata noaptea si Andrei, care doar atipea din cand in cand.

Aventura s-a incheiat azi pe la 8 dimineata, dupa ce am ajuns acasa, am facut un dus si m-am bagat in pat. Excursia asta a fost exact ceea ce aveam nevoie: oameni minunati, bucuria descoperirii unor locuri noi, o zi superba de primavara intr-un oras boem, carti si ceai. Eh, si cam asta a fost cu Iasul. Bookblog, unde mergem data viitoare?

16 Comments