Rainbow Books

Sunt o baba comunista!*

Friday ~ March 23rd, 2007 0:21 by ionuca Posted in .ro, 2007, So und so

editura Polirom, colectia Ego.Proza, 2007

Cartea am cumparat-o de Salonul de Carte si Presa si, recunosc, am luat-o pentru ca mi-a placut titlul si ma gandeam ca trebuie sa fie o carte cat se poate de misto.

Povestea e relativ simpla: Emilia Burac [Mica] este o fata simpla, de la tara, dar care este fascinata de ceea ce inseamna viata la oras si viseaza ca intr-o zi sa ajunga sa se mute de la sat la oras. Zis si facut: isi ia bagajele si pleaca la tanti Lucretia si la nenea Andrei. Apoi se inscrie la o scoala de ucenici, la profilul confectii metalice. In buna traditie comunista, dupa ce termina cu scoala primeste un loc de munca, isi gaseste si un sot, are un copil - pe Alice, care a emigrat in Canada, iar acum este pusa in postura de a-l intalni pe viitorul ginere, Alan.

Firul epic este mai complex, capitolele cartii alternand: unul descrie viata pe care Mica o are in prezent, iar altul este alcatuit din amintirile din vremea comunismului. Imi este greu sa vorbesc despre comunism si despre “cum era atunci”, cand eu nu am cunoscut acele vremuri. Da, tot ce stiu despre acea perioada stiu fie de la ai mei, fie de la profesorii de istorie, fie de la alte persoane cu care am stat de vorba. Ideea pe care o am despre acel sistem nu este a mea, ci este construita dintr-un amalgam de amintiri ale altor persoane. Dar Dan Lungu prezinta in dubla varianta comunismul: pe de-o parte sunt amintirile Micai din perioada in care lucra la fabrica: munca putina atunci cand nu erau comenzi, un salariu care o multumea pe deplin, avantajele pe care le avea ca fiind membra de partid, viata linistita pe care o ducea. Pe de alta parte, avem povestile lui nea Mitu, in care viata in comunism este total diferita de ce isi aminteste Mica: cozi infernale atunci cand se aduce marfa in magazine aproape mereu goale, pupincurism la nivel national, iar despre nea Nicu nici nu merita sa spun ceva. Povestile fac haz de necaz, asa ca mi-au smuls si mie cateva zambete razlete. Aici, nea Nicu s-a transformat in musca si cutreiera tara sa vada care este adevarata parere a romanilor despre el si regim.

- Eu zic ca democratia socialista s-a nascut in rai, zice unul dintre ei, ochelaristul.
- Cum asa? se minuneaza celalalt, barbosul.
- Pai, da, chiar in momentul in care Dumnezeu a facut-o pe Eva, i-a aratat-o si i-a spus lui Adam: Acuma, omule, ia si alege!
- Ha! Ha! Ha! E buna!

Si-asa nu-i suporta el pe intelectuali, dar gata, era hotarat sa ia masuri. Avea dreptate Leana cand spunea ca ochelaristii si barbosii sunt dusmanii deghizati ai poporului. Ca ar trebui pusi sa faca sport in agricultura, sa scoata sfecla cu dintii si cartofii cu lingurita de inghetata, dar cu norma, nu asa.

Daca la inceputul citatului eram cu zambetul pe buze, cand am ajuns la final, eram mai mult decat serioasa. De fiecare data cand am fost in Sighet la Memorialul Durerii am avut un maaare nod in gat si imi repetam ca “nu se poate, nu a facut asa ceva.” Dar uite ca s-a putut Imi stau pe limba niste invective, dar ma multumesc cu “monstrule!!!!!!”

Mica este genul acela de persoana care tanjeste dupa acele vremuri, care crede ca acei ani au fost cei mai buni; este o baba nostalgica si comunista, pe care iti vine sa o scuturi si sa-i urli ca NU a fost bine, ca alta era realitatea si ca ea era o proasta si o egoista si o incuiata, pentru care nu conta ca milioane de oameni o duceau cat se poate de rau, daca ei ii era bine. Iar cand face elogiul perioade de dinainte de revolutie, pur si simplu iti vine sa o pocnesti [uh, ce de ganduri violente ]

Se schimbasera si coafezele intre timp, nu mai cunoasteam nici una. Nu stiu de ce, mi-au dat lacrimile. Adica stiu. Pentru ca inainte de revolutie treceam macar o data pe luna sa ma aranjez.

Ne-am pregatit sa mergem la restaurant. Exact ceea ce nu luasem in calcul. M-am pus pe cotrobait in dulapuri dupa haine. Inainte de revolutie, cand aveam bani de sa-i intorc cu lopata, mergem des la petreceri, asa ca era imposibil sa nu dau peste niste vechituri.

De impresionat, nu m-a impresionat [asta poate din cauza ca ma asteptam sa-mi placa mai mult ], nu e nici foarte rea, dar nici de recomandat nu cred ca as face-o. E asa, so und so.

*Inca astept sa ma lumineze vic [asta daca nu s-a suparat de tot pe mine ]

12 Comments