Rainbow Books
Citesc de plăcere, scriu subiectiv
Dilemateca – connecting people
Friday ~ March 2nd, 2007 13:20 by ionuca Posted in Blabla-uri despre cărţi
Stateam la coada la secretariat si citeam Dilemateca. Nu mi-a venit sa cred cand dimineata am gasit revista in cutia postala! Luna asta nici nu m-am uitat pe site ca sa vad cand apare, pentru ca stiam ca o sa devin paranoica si o sa “pazesc” cutia postala, iar dupa ce ar fi trecut o saptamana si eu tot nu as fi avut revista, as fi inceput sa-mi suspectez vecinii ca iar mi-au luat-o Mi-am mai adus aminte de inca 2 “incidente”. Eram in metrou si citeam sprijinita de usa. Pe scaunul de langa mine era o “fetita” pe la 14-15 ani, care citea si ea. La un moment dat am vazut ca se tot uita la mine. Hmmm… ciudat! Apoi a inceput sa ma streseze. De ce se uita la mine??? Cand nu am mai suportat sa-i simt privirea atintita asupra mea, m-am uitat si eu la ea. Nu m-am putut abtine si i-am zambit. A zambit si ea apoi s-a intors la cartea ei. Apoi nu s-a mai uitat deloc la mine. Zilele trecute, tot in metrou [ thank you God for the tube! M-am tot gandit… m-ati convins sa recitesc Luminita, mon amour, dar asta peste vreo 2-3 ani. Sper ca pana atunci mai cresc si eu putin si o sa vad altcumva cartea. M-am lasat cucerita de stilul in care a fost scrisa si nu m-am concentrat destul pe poveste. In alta ordine de idei, deseara de la 18, in Diverta de la Plaza este lansarea la Frida. O sa fiu si eu pe acolo. Apoi ma ia Jen cu ea la party-ul de la RoBlogFest – multi bloggeri, sper ca si muzica buna si dans pana dimineata. Cum sa nu iubesc Bucurestiul?
Sa revin… citeam Dilemateca si eram foarte bucuroasa sa aflu ca Degete mici va fi tradusa in germana, engleza si maghiara – cand am simtit ca cineva sa uita insistent in directia mea. Mi-am ridicat capul si m-am uitat in jur: chiar langa mine era un tip inalt, grasut, cu parul cret, foarte simpatic, care se uita fix la… revista mea!
Mi-am adus aminte de cum ma uitam si eu la Dilemateca din mana Adelei Greceanu, am zambit si l-am intrebat daca vrea sa se uite prin revista. Mi-a zambit si a intins mana. I-am dat revista si eu mi-am scos cartea din ghiozdan si am inceput iar sa citesc. Am citit amandoi pana mi-a venit randul sa intru la secretariat. Mi-a dat inapoi revista, mi-a spus, tot zambind, “merci”, iar eu am intrat. Cand am iesit, ne-am zambit din nou, eu am spus “pa”, iar el mi-a facut cu mana. Imi place sa intru in vorba sau, in cazul asta, sa impart o revista cu alti bookaholici. Ma face sa zambesc si sa ma simt bine
], am vazut un tip care citea Centaurul. Ma gandeam sa ma duc sa-i spun de Bookaholics si de discutiile de acolo. Pana sa-mi adun destul curaj ca sa intru in vorba cu el, a coborat. O sa-mi para mereu rau ca nu i-am spus. Cred ca i-ar fi facut placere sa fi stiut de clubul nostru de lectura. Data viitoare nu mai ezit
![]()








