Luminita, mon amour

28 Feb


Editura Polirom, colectia Ego.Proza, 2006

Prima data am citit de Luminita, mon amour la luciat pe blog. Ea, luciat, facuse o paralela foarte interesanta intre Spovedanie la Tanacu si aceasta cartea – de unde am ramas cu impresia ca Luminita e o nebuna sadea. Apoi am primit un mail de la Puck , in care imi spunea ca abia asteapta sa citesc cartea. Mailul se termina cu un rotfl. :-? totul devenea din ce in ce mai interesant.

Cand am inceput sa citesc cartea nu mai stiam la ce sa am astept. Dupa primele 15-20 de pagini am elucidat misterul: urma sa ma amuz la fel de copios ca si atunci cand am citit Baiuteii. Povestea in sine este trista, dar modul in care Cezar Paul-Badescu o spune, o face sa isi piarda din dramatism. Mie mi s-a parut ca Luminita era, de fapt, un bolnav inchipuit; ca toate aceste spaime ale ei si aceasta frica vin de nicaieri. It’s all in her head. Dar poate ca unele nevroze apar din senin, fara nici o cauza precisa.

In schimb, comportamentul lui Cezar este de admirat. Nu vad prea multa lume care sa faca ce a facut el; sa aiba atata rabdare cu cineva; sa aiba atata grija de cineva. Modul in care Luminita se “elibereaza” de el este cat se poate de josnic. Dupa ce s-a vindecat de problema sa (?), Luminita a devenit o femeie emancipata, independenta, o femeie Cosmo. Iar in noua sa viata, Cezar nu mai are loc. Un singur apelativ imi vine in minte cand ma gandesc la Luminita: bitch! :D

Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la finalul cartii, dar stiu ca as fi vrut sa nu se mai termine. Erau multe pasaje la care nu puteai de cat sa spui WTF? si sa razi. Cartea se citeste pe nerasuflate si cu zambetul pe buze. Nu se poate sa nu-ti placa o asemenea carte!

Chiar: nu ma angajeaza nimeni pe post de insotitor de buda? Sunt ultraspecializat in acest job, specializare dobandita dupa o lunga practica la locul de munca. As conduce angajatii firmei dumneavoastra, stresati de atatea ore petrecute in fata calculatorului, la locul acela de desfatare, i-as ajuta sa se descheie la slit – sau, dupa caz, le-as tine fustita ridicata -, i-as sprijini cand s-ar urca pe buda, i-as incuraja cand ar fi constipati si, in plus, domnilor le-as scutura putulica la sfarsit. Daca-mi dati cu cincizeci de euro in plus la salariu, pot sa-i sterg si la fund…