.

5 Feb

Rondel pentru a adora ceea ce am ars

Sunt carti pe care-n scoala le-ai buchisit cu ravna,
Incovoiat in banca, plecat pe un pupitru.
Sunt carti ce sunt comode sa le citesti pe strada,
(Acestea-s tiparite intr-un format anume);
Pe altele-n poiene, in linistea padurii,
Et nobiscum rusticandur, cum spune Cicerone;
Si am citit destul in mersul diligentei,
Pe perne de capite, prin funduri de hambare.
Sunt carti facute parca sa simti ca ai un suflet,
Iar altele din care sa te scarbesti de viata.
Sunt carti ce fac dovada ca Dumnezeu exista,
Iar multe, dimpotriva, ca nu Il poti ajunge.
Sunt carti ce, cu stiinta, le interzici multimii,
Le lasi sa putrezeasca in rafturi, nestiute;
Sunt multe de asemeni, ce-au fost elogiate
De critici cu prestigiu, in unanimitate.

Sunt carti care trateaza doar de apicultura
Ce multi le califica putin cam fara noima.
Sunt carti in care-i vorba asa fel de natura,
Ca nu mai e nevoie sa te mai plimbi pe-afara.

Sunt carti dispretuite de oameni asezati
Care-ntarat insa indeosebi copiii.

Sunt carti considerate ca sunt antologii,
Fiindca scriu de bine, de-orice si orisicine.
Sunt carti care te-mbie sa-ti placa sa traiest,
Ori care-au dus la groapa pe cei care le-au scris.
Sunt carti ce, din pacate, atata numai ura
Si apoi, culeg, fireste, doar ce au semanat;
Iar altele-ti strecoara in suflet o lumina
Un fel de dulce vraja, momente de extaz.
Sunt apoi carti pe care le simti apropiate
La fel cum simti pe un frate cu sufletul curat;
Si sunt destul scrisuri, ciudate, nepatrunse
Al caror talc ramane neinteles de tine.

Sunt carti ce n-au valoare, nu fac nici trei parale;
Iar altele, din contra, au pret nemasurat.

Destul spun voroave cu regi si cu regine,
Destule-s inspirate de oameni nevoiasi,
Sunt unele, a caror imagini te mangaie
Ca vantul ce adie prin frunze, la amiaza.
Mai e si cea pe care Jean stiu c-a inghitit-o
Ca un guzgan, la Patmos – eu preferam capsune -
Dar si-a facut rau singur, caci s-a ales cu crampe
Si cu arsuri in burta si cu halucinatii.

Natanael! cand vom fi ars toate cartile!?

(André Gide – Fructele pamantului)